Dan Florea este Co-fondator și COO al TPS Engage, o platformă de tip marketplace pentru ecrane digitale indoor și outdoor. Face performanță în business, este dedicat și pasionat de fiecare reușită a companiei al cărei destin depinde de viteza lui de reacție. Iar lui îi place viteza!!! Nu toți cei pe care îi întâlnește în activitatea sa din prezent știu că a fost campion național la Viteză în Coastă sau Viteză Traseu Montan. Chiar dacă agenda sa de fiecare zi este din ce în ce mai aglomerată, în priviri îi strălucește dragostea pentru mașini, pentru viteză, prentru precizia matematică din cursele pe care le-a dominat.
– Care este prima ta amintire despre mașini?
Prima amintire despre mașini este legată de Oltcit-ul (franțuzesc, prima serie, evident) pe care îl avea tata. Mai țin minte și Lada bunicului meu, îmi plăcea foarte mult mirosul vinylului, când deschideam ușa.
– Cum îți amintești de excursiile din copilărie? Pe cine admirai la volan, pentru stilul de condus?
Aproape toate amintirile din copilărie sunt legate de tata. Conducea foarte bine și destul de tare, iar eu îl rugam să meargă tot mai tare. Mi se părea ca toți ceilalți șoferi cu care eram în mașină, în diverse ocazii, mergeau prea încet.
– Care este prima mașină pe care ți-ai dorit-o?
Prima mașină pe care mi-am dorit-o a fost Toyota Celica, cred că a fost prima mea mașină de jucărie. Următoarea care mă fascina era un Corvette cu baterii, arăta ca un OZN, în 1986.
– Care este prima mașină pe care ai condus-o?
Școala de șoferi am făcut-o pe un Oltcit, îmi era foarte familiar având în vedere că am crescut cu unul în garaj. E posibil să fi condus și alte mașini, la început, dar aleg să uit care, am o memorie selectivă.
– Când ți-ai dat seama că pasiunea și preocuparea ta pentru condus sunt mai puternice decât ale celorlalți?
Destul de devreme, eu sunt pasionat în egală măsură de mașini și de condus. Dacă în ciclul primar aveam dificultăți să învăț o poezie pe de rost, puteam, în schimb, să țin minte pagini întregi cu date tehnice despre mașini din cataloagele pe care le primeam cadou.
– Curse de Viteză în Coastă sau Viteză Traseu Montan. A fost acest sport și o oportunitate de evadare pentru tine? O modalitate de exprimare?
Cursele au fost un pas firesc pentru mine, fiind pasionat de mașini și de viteză, în general. Am avut foarte multe emoții înainte de prima mea cursă, eu știam cât de tare pot să conduc pe șosea, dar mă stresa comparația cu unii care fac asta, în mod profesionist. Îmi era teamă să nu mă fac de râs, mă gândeam să nu râdă spectatorii de mine, eu fiind un fost spectator și comentator de pe margine.
– Când ai început să participi la curse de viteză?
Prima cursă a fost in 2011, la Teliu, în cadrul Campionatului Național de Viteză în Coastă.
– Crezi că pasiunea pentru viteză este o plăcere cultivată sau, pur și simplu, te naști cu ea?
Cred că ne naștem cu ea, dar ține de fiecare cum știe să o rafineze și să o dozeze în timp.
– Ce simți, pe parcursul unei curse? Te contopesti cu mașina, devine o prelungire a ta?
Da, absolut. Când mergi la limită simți fiecare detaliu din comportamentul mașinii.
– Cum ai simțit pământul sub picioare după prima cursă?
După prima mea cursă am fost destul de dezamăgit, am ieșit pe locul 4 la clasă, la o diferență de 0,2 secunde. M-aș fi bucurat să ies pe podium, dar cred că a fost mai bine așa fiindcă, pentru următoarele curse, am început să mă antrenez foarte mult cu o legendă a motorsportului românesc, Constantin Puiu Rusu.
– Deciziile pe care le iei la volan, într-o astfel de cursă, se succed poate cu viteză mai mare decât cea a roților mașinii. Este un sport în care îți permiți să greșești?
Orice greșeală la o cursa de VTM te costă, o răsucire sau un viraj abordate greșit te pot face să pierzi cursa. Diferențele de timp sunt foarte mici între concurenți.
– Cursele sunt un sport riscant. Te-ai simțit vreodată în pericol?
Da, am avut un accident destul de serios în 2012, am și acum dureri de spate – 2 hernii de disc. În momentul în care am lovit parapetul de beton și zburau prin mașină cioburile din ce fusese parbrizul, a fost o fracțiune de secundă în care m-am gândit că voi ajunge la spital, cu răni serioase. În rest, nu mi-a fost niciodată cu adevărat frică într-o mașină de curse, am avut doar emoții foarte puternice înainte de fiecare start.
– Care este cea mai mare performanță la care ai ajuns când participai la curse?
Am fost Campion Național al grupei A3 (cilindree maxim 2000cmc) și locul 3 la categoria Două Roți Motrice, în 2012. Au mai existat și alte curse câștigate pe circuit sau etape de Coastă, dar Titlul din 2012 este cel mai important.
– Cei dragi au puterea să te urmărească la curse?
Surprinzător, dar da. Mama urmărea întotdeauna timpii live pe site-ul Federației, iar tata a venit să mă vadă de două ori. Din păcate a văzut și accidentul meu live, era la 100m, dar a văzut și cea mai bună cursă a mea, când am câștigat matematic titlul, cursa următoare de după accident.
– Când ai parcurs, cel mai recent, un traseu sportiv, fără miza unei competiții?
Anul acesta am făcut un test și curs de pilotaj pe un circuit din Spania, cu un monopost Formula Renault 2.0
– În viața de zi cu zi, conduci prudent. Care este secretul, pentru un om pasionat de viteză, pentru a păstra cursele departe de șosele?
Este o întrebare foarte bună. Pe mine mersul la curse m-a responsabilizat foarte mult în condusul de zi cu zi. Eu nu am avut niciodată un accident, de cand conduc, și fac în medie 50.000 km/an.
– Cât de mult te-au ajutat strategiile deprinse la volan în anii în care ai fost campion la curse pentru condusul de zi cu zi?
Mult, pentru că la curse înveți să fii eficient, să nu forțezi mașina inutil. Eu sunt foarte atent când conduc, încerc să nu las ceva să îmi distragă atenția, verific întotdeauna mașina înaintea unui drum lung, de peste 500 de km.
– Care este primul sfat pe care i l-ai da unui șofer din România?
Primul sfat… să fie calm, atent și să țină cont de faptul că nu e singur pe drum, sunt și alții. Dacă face mulți kilometri pe an, să ia un curs de conducere defensivă sau pilotaj – dacă e deseori grăbit.
– Ce cred prietenii tăi despre pasiunea ta pentru mașini?
În general mi-o împărtășesc, iar cei care nu o fac cred că mă lasă din politețe să turui despre diverse mașini, curse.
– De ce ai renunțat la acest sport?
Am renunțat pentru că prioritățile s-au schimbat, am dezvoltat o afacere care mă solicită ca timp și concentrare. E posibil să revin în viitor, dar momentan nu aș putea să o fac pentru că știu că nu aș avea rezultatele de care sunt capabil fără 100% implicare.
– Cu ce te ocupi în prezent?
Sunt Co-fondator și COO al TPS Engage, o platformă de tip marketplace pentru ecrane digitale indoor și outdoor. Soluția noastră face spatiul de pe ecranele digitale conectate accesibil businessurilor din toată lumea și le oferă date și unelte prin care să-și eficientizeze campaniile de marketing.
– Asemuiești atmosfera din business cu viteza unei curse?
Da, sunt doua activități în care, dacă vrei să ajungi în vârf, nu o poți lua pe scurtături.
– Cum ai descoperit domeniul în care ai afacerea și ce te-a făcut să crezi că merită să te implici?
Întotdeauna m-a fascinat publicitatea outdoor, însă am simțit că nu e folosită la capacitatea ei maximă. Odată cu explozia publicității online, am realizat că este contextul perfect pentru a schimba lucrurile și în acest mediu.
– Cum este România în acest domeniu, dacă privești în context internațional?
România este, ca în multe alte domenii, la început de drum, dar dornică de nou și curioasă. Din fericire, ne schimbăm odată cu restul lumii, așa că soluțiile ancorate în tehnologie și în timp real, precum a noastră, au o rată de adopție din ce în ce mai mare.
– Aveți cel mai nou tip de ecran (în Militari). Investesc românii în publicitate?
Da, The Light se numește și este primul ecran transparent din țară. Românii investesc în publicitate și sunt niște marketeri foarte pricepuți. Am avut niște colaborări foarte bune cu agenții de digital și online care au înțeles avantajele abordării outdoor-ului tradițional într-un stil cât mai similar cu mediul online.
– Dacă, la momentul potrivit, vei avea un fiu care va împărtăși pasiunea ta, îl vei încuraja să facă performanță în curse sau în business?
Depinde de talentul lui, dacă ar fi un viitor Senna sau Lauda l-aș canaliza exclusiv pe o carieră în motorsport. Dacă nu, aș încerca să aflu ce-i place și la ce este talentat și l-aș îndruma în acea direcție.
