Soprana Irina Polivanova este deja o prezență cunoscută pe scenele din România, unde a fost invitată să cânte chiar din vremea în care era studentă la Conservatorul din Moscova. Cariera ei muzicală a început… întâmplător, dar, de îndată de a descoperit universul operei, profesia i-a devenit și cea mai mare pasiune. Am întrebat-o dacă frumusețea îi este înlesnire sau piedică și cum se vede peisajul internațional al muzicii de operă prin ochii ei frumoși, albaștri.
– Ești o femeie foarte frumoasă. Pentru cariera ta, este un avantaj sau un dezavantaj?
Îți mulțumesc pentru compliment! Astăzi, tehnologia are o influență covârșitoare în toate sferele vieții noastre. Deci și în operă. În prezent, cei mai mulți dintre cei care decid pentru distribuțiile spectacolelor așteaptă nu doar o voce bună, dar și o prezență anume, tocmai pentru ca solistul să se potriească cu rolul pe care îl interpretează. Cu toate acestea, vocea primează!
– Cât de dificil a fost să ajungi la nivelul pe care îl ai astăzi în acest domeniu?
Continui să lucrez în fiecare zi la aptitudinile mele și la felul în care interpretez fiecare rol pe care îl cânt. Din această perspectivă, a fost întotdeauna greu să progresez. Dar când iubești ceea ce faci, totul devine mai plăcut!
– Te-ai născut în Ucraina. Ce amintiri ai din copilăria petrecută acolo? Crezi că aceste origini ți-au oferit șansa unei cariere în operă?
Am cele mai frumoase amintiri! Iubesc Ucraina. Îmi amintesc de reuniunile noastre de acasă, cu mâncarea tradițională, cu cântecele din folclor. Cumva, reușeam să fim împreună cu toții, chiar dacă în vacanțe stăteam, în mod egal, în Ucraina și Rusia. Familia este destul de numeroasă! Mama mea este din Ucraina, iar tatăl meu este din Rusia, deci m-am bucurat de amândouă perspectivele. Ucraina este faimoasă pentru vocile sale și pentru cântecele tradiționale foarte melodioase. Deci, ori de câte ori întâlnești pe cineva din Ucraina, poți fi sigur că în adâncul său este un cântăreț talentat. Oricum, partea profesonistă a talentului meu muzical am desprins-o la Conservatorul din Moscova.
– Cum ai decis să urmezi această carieră?
A fost întâmplător! Universitatea la care urmam studiile la Facultatea de Științe Economice organiza un concurs de Miss, o dată pe an. Când eram în anul al treilea, am decis să particip și eu la acest concurs. Una dintre probe presupunea să arătăm dacă avem vreun talent. Eu am ales să cânt. Am cântat o piesă a lui Francesco Sartori – „Time to say goodbye” și m-am descurcat bine, de vreme ce, după acea competiâie, am fost recomandată pentru o audiție la Conservatorul Lviv. După prima audiție, am fost acceptată la clasa doamnei Vladimira Chaika, Artist al Poporului din Ucraina. Cred că acela a fost un moment decisiv pentru mine. Am absolvit universitatea și am făcut acest prim pas în muzică.
– Cine a fost prima persoană care te-a inspirat în muzică?
Prima persoană a fost profesoara mea de canto de la Leopolis Conservatory. A fost o persoană minunată! M-a învățat nu doar tehnica vocală, dar m-a și inspirat să mă documentez despre muzica clasică. M-a introdus în lumea teatrelor de operă și mi-a arătat o mulțime de înregistrări valoroase. A fost prima persoană care a crezut în talentul meu.
– Ai studiat la Conservatorul din Moscova. Cum a fost timpul pe care l-ai petrecut acolo?
Cred că este important să spun că acela a fost un loc foarte special. La Conservatorul din Moscova au studiat și au predat muzicieni importanți precum Rubinstein, Tchaikovsky, Scryabin, Rachmaninov, Rostrapovich, Kisin. Cumva, doar știind aceasta, deja se formează în mintea ta o imagine specială despre acest loc. De cum am pășit în Conservatorul din Moscova am simțit energia sa unică, o stare care cred că li se datorează acestor mari muzicieni ai istoriei dar și celor care în prezent studiază acolo.
„PRIMA DATĂ CÂND AM VENIT ÎN ROMÂNIA ERAM ÎN ANUL AL TREILEA LA CONSERVATORUL DIN MOSCOVA”
– CV-ul tău notează multe roluri interpretate pe scene din România. Cum ai descoperit țara noastră?
Prima dată când am venit în România eram în anul al treilea la Conservatorul din Moscova. Am primit invitația din partea unui tenor român foarte cunoscut, Alfredo Pascu. După acel prim concert din România, am primit multe invitații pentru diferite proiecte. Deci, pentru mine, România este un loc special și foarte norocos.
– Recent, ai cântat într-o producție a Filarmonicii „Oltenia” – Craiova. Cum ai regăsit activitatea culturală a acestui oraș și care sunt impresiile tale după acest concert?
La Craiova am cântat în câteva spectacole. Deci acest oraș este special pentru mine. Oamenii din public reușesc întotdeauna să creeze o atmosferă specială. Mă inspiră atunci când văd sala plină, dar și mai important este să simt energia publicului pe tot parcursul spectacolului. De asemenea, aș vrea să trimit felicitările mele pentru Orchestra Filarmonicii „Oltenia” – Craiova, pe care am regăsit-o în acest spectacol sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. Artiști cu adevărat profesioniști care au o identitate sonoră aparte!
– Simți vreo diferență între scenele din Europa și cele din Asia sau Statele Unite?
Nu, pentru mine nu este nicio diferență. Oamenii care vin să vadă un spectacol de operă sau să asculte un concert vor, în primul rând, să își armonizeze energia cu artistul de pe scenă. Iar această regulă simplă funcționează la toate scenele lumii.
– Care rol este reprezentativ acum pentru cariera ta?
Aceasta este o întrebare foarte dificilă. Nu pot alege unul. Sunt mereu puțin mai îndrăgostită de cele care vor urma. Desigur, rolurile pe care le-am interpretat recent mă descriu cel mai bine pentru că și eu m-am schimbat odată cu ele.
„DIN PRIMII ANI AI CONSERVATORULUI M-AM IMPLICAT ÎN VIAȚA CULTURAL-ARTISTICĂ DIN MOSCOVA”
– Care regizor te-a inspirat cel mai mult?
Din primii ani ai Conservatorului m-am implicat în viața cultural-artistică din Moscova. În acel oraș sunt multe teatre. Și nu mă refer doar la cele cu repertoriu muzical, ci și la cele cu repertoriu dramatic. Această experiență mi-a oferit o înțelegere profundă a profesiei mele, mi-am dat seama de complexitatea și frumusețea ei. Marile filme m-au inspirat foarte mult… Antonioni, Bertolucci, Zeffirelli, Kubrick, Bondarchuk, Bergman… și mulți alții.
– Ce rol vrei să abordezi în proiectele tale viitoare?
Rolul pe care îl pregătesc acum este Mimi din „Boema”. Sunt foarte entuziasmată de acest proiect! Ascultând opera și imaginându-mă în acest rol mă simt responsabilizată. Nu este doar un personaj delicat, ci și partitura este plină de provocări, iar, în plus, mai este și presiunea de a le călca pe urme unor mari soliști ai istoriei! În plus, personajul Mimi mă descrie foarte bine. Suntem amândouă romantice și amândouă gata să luptăm pentru iubire. Iar speranța ei, care răzbate în toată opera, este ceva ce simt că mă leagă puternic de acest personaj, o emoție pe care o trăiesc în fiecare zi.
– Cum percepi universul operei de astăzi, la nivel internațional?
O întrebare foarte interesantă. Văd universul operei de astăzi ca o piață internațională cu o mulțime de bunuri, din toată lumea. Ne putem bucura ascultând Janaček in Berlin, cu muzicieni din toată lumea. Și în limba originală. Acesta, pentru lumea operei, este un lucru relativ nou. Oricum, sunt și lucruri care au dăinuit de-a lungul secolelor. De exemplu, stilurile și intonațiile. Italienii au cântat mereu cu ușurință și acea căldură aparte, germanii – foarte preciși, rușii sunt foarte feroce și curajoși. Aceste aspecte nu s-au schimbat, deși vedem un număr mare de cântăreți din Asia, iar acest aspect va veni cu schimbările sale. Am ascultat mulți cântăreți din Asia și pot spune că cei mai mulți sunt extrem de talentați și foarte profesioniști.
– Cea mai frumoasă amintire pe care o ai de pe scenă?
Un flashback ar fi… prima mea apariție pe scena mare a Conservatorului din Moscova. Eram în anul al treilea și mi s-a încredințat să cânt Iolanta, din opera cu același titlu de Chaikovsky. A fost o zi specială pentru mine.
– Compozitorul tău preferat?
Cred că pentru fiecare muzician este greu să aleagă unul sau doi compozitori preferați. Astăzi aș alege Tchaikovsky, Puccini și Mozart.
– Care sunt pasiunile tale când nu ești pe scenă?
Pasiuni… ei bine, sunt norocoasă să am profesia ca principala pasiune. Oricum, îmi place să citesc. Și da, ca orice femeie, îmi place să fac cumpărături.
– Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Sunt delicată, romantică și uneori chiar vulnerabilă, dar, în același timp, am un caracter puternic. Știu ce vreau de la viață și merg către scopul meu!
– Un mesaj pentru publicul din România?
În primul rând, doresc să le mulțumesc celor din România pentru inimile lor primitoare! Vreau să le mulțumesc tuturor celor care vin la concerte și să le spun că abia aștept să îi reîntâlnesc și să cânt pentru ei!
