Fiecare premieră a Teatrului Național este o ocazie de întâlniri culturale, din parcare până în sală. Fiecare nou titlu propus de această instituție reușește să reunească, printre spectatori, oameni care fac parte dintr-o Românie aproape paralelă, o „țară” care percepe realitatea prin emoție și care înțelege și se bucură de experiențele artistice, singurele care reușesc să-i pună timpului paranteze.
Și, cu atât mai mult, oamenii aceștia – actori, regizori, medici, oameni de afaceri, profesori universitari, bancheri, jurnaliști… – din medii atât de diferite, unite doar de pasiunea de evadare prin teatru… nu puteau lipsi de la întânirea cu un spectacol al lui Nae Caranfil, care nu a mai montat teatru de aproape 30 de ani. La o panoramare „din ochi” a sălii, aproape jumătate era formată din oameni pe care fie îi știm de la televizor, fie din mediile unde sunt elite. Sunt convinsă că muuulți au venit pentru Caranfil.
Numele din distribuție sunt, toate, cunoscute oamenilor care merg la teatru: Claudiu Bleonț, Magda Catone, Marius Rizea, Raluca Petra, Mihai Calotă, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu, Daniel Badale șiiiiiiii…. Vlad Logigan în rolul Cavalerului D’Eon, personajul principal al spectacolului.
Spectacolul ne scoate din ritmul obișnuit al spectacolelor minimaliste, moderne, cu subiecte actuale și ne teleportează la… Sankt Petersburg. De fapt, timp de două acte, cei din sală sunt spectatorii unui episod din viața tumultoasă și scandaloasă a cavalerului D’Eon – misiunea sa la Curtea Țarinei Elisabeta I, unde a acționat ca agent de influență în favoarea Franței. Dar cum?! Ca femeie – Lia de Beaumont. Și a acționat atât de iscusit încât istoria nici nu mai notează ce-a fost dintâi… D’Eon sau Lia, Lia sau D’Eon. Misiunea lui/ei s-a încheiat cu succes, dar a tulburat minți, inimi și așternuturi celebre.
Diplomație, politică, spionaj și povești de alcov, încap toate într-un spectacol efervescent. Doar gândul că personajul principal a existat în realitate, fiind o personalitate enigmatică a secolului al XVIII-lea, Charles-Geneviève-Louis-Auguste-André-Thimothée d’Eon de Beaumont, te face să crezi că timpul petrecut la spectacol nu e doar pentru divertisment, ci e și o lecție de istorie. Pentru că acest personaj al istoriei e cunoscut drept primul dintre agenții secreți ai Franței.
Scenografia lui Dragos Buhagiar găsește tot soiul de nuanțe pentru a valorifica spațiul scenei, iar light design-ul chiar e meșteşugit. „Papagalul mut” e un spectacol care se concentrează asupra personajului D’Eon, dar trage publicul de mânecă asupra lui Douglas, și constatăm, o dată în plus, că Bleonț, Claudiu Bleonț e genul acela de actor care poate să țină un spectacol, decupându-se și găsind un fel al lui de a-ți rămâne în minte. Pentru cine merge fie prima dată, fie constant la teatru, aș da ca certitudine că, dacă joacă Bleonț, spectatorul răspunde la întrebarea „Cum a fost”? cu: „A jucat Claudiu Bleonț, un actor pe care-l ții minte”.
