Eu am văzut reprezentația cu numărul 99. Mă bucur să vă recomand un spectacol românesc de la… autor la realizatori și chiar la… spectatori. (Ce-i drept, lângă mine a stat cineva care venise din Miami și era curios să vadă spectacolul, dar fiind tot român, l-am numărat ca fiind „de-al nostru”).

Din sală, spectacolul îți dă senzația pe care o ai atunci când aștepți prima porție de popcorn, lângă aparat. Întâi se încălzește, încet… Apoi începe explozia! Și o tot ține așa, precum un foc de artificii. Eu am râs cu lacrimi, intrând în „corul” sălii, am chicotit pe furiș atunci când murmurul se potolea, dar în mintea mea gluma încă mai avea ecou. Și, la un zgomot de pușcă, am țipat mai tare decât actorii.

Oricum, vă recoomand să alegeți acest spectacol, atunci când îl vedeți pe afiș. Textul lui Ion Minulescu este regizat de Răzvan Popa, cel care semnează și ilustrația muzicală, și regia video. Scenografia îi aparține Florilenei Popescu Fărcășanu și lui Maxim Corciovă, iar light design-ul – lui Ionel Docan.

Titu Micșoreanu (Marius Rizea). Repet, Titu MICȘOREANU, un MARE miliardar (în avere, nu statură) este căsătorit cu frumoasa Cocuța Micșoreanu (Costina Cheyrouze). Și, pentru că milionarul vrea să rămână în istorie, îi comandă lui Ion Marian (Gavril Pătru) să scrie o piesă de teatru. Subiectul?! Un bărbat află că este înșelat de soție. ce face?! Miliardarul și dramaturgul pornesc în căutarea răspunsului. Încearcă să afle părerea lui Cuțui (Eugen Cristea), un samsar care sfârșește prin a crede el însuși că a comis o crimă, influențat de șeful rău, Micșoreanu. Este întrebată chiar și Florica (Victoria Dicu)… și chiar și soția milionarului. Milionar care, la început, e convins că ar fi capabil de crimă, deși el însuși își înșela soția cu Noemi (Ileana Olteanu). Iar cele două femei care se cunoșteau închercau chiar să păstreze aparențele unei prietenii scălămbăite. În final, după multe răsturnări de situație, fiecare rămâne cu ce își dorește… sau cu ce merită. Nu vă spun mai mult, pentru că e păcat să nu vă surprindă spectacolul.

Din spectacol am rămas însă cu o definiție interesantă a scriitorului: [scriitorii] „încurcă lumea cu tot soiul de năzbâtii și apoi dau bir cu fugiții”. Mi-a mai rămas în minte și gândul că „afacerile se fac cu creierul… Un creier care nu rentează… îl pui în slujba celorlalți”.

O urmăresc de ceva vreme pe actrița Costina Cheyrouze, care mă surprinde în fiecare rol. Are acel ceva… doar al ei, care o „decupează” atunci când e pe scenă și care te face să o urmărești de când intră pe scenă până când se închide cortina. Marius Rizea se joacă cu glumele și sunt gata să bag mâna în foc că adaugă câte o nuanță, la fiecare spectacol. Ileana Olteanu, în rol, face o Noemi Siropoasă încât pare coborâtă direct din conturile acelea apreciate pe Instagram și Facebook, iar Victoria Dicu… e nevoie doar să intre pe scenă și publicul începe să-și dea coate. Mi-a plăcut atitudinea de artist… pasionat de scriitura lui pe care o are Gavril Pătru, actor pe care l-am aplaudat în spectacolul de Cartea Recordurilor („Vlaicu Vodă”) al teatrului EXCELSIOR.

„ Allegro ma non troppo” e un spectacol care te binedispune, deși n-ai vrea să trăiești în pielea vreunui personaj din piesă. Toate sunt fericite și toate sunt nefericite, în egală măsură.

Deci, când mergeți la teatru?