Inel. De care? De logodnă!
Ce sunt inelele?! Sunt acele cătuşe mici care împodobesc oricare deget, deși simbolistica lumii le valorizează doar pe cele de pe inelar. Vă daţi seama?! Nicio altă bijuterie nu a modelat numele vreunei părți a corpului, cum a făcut-o inelul! Inelul de logodnă…
Primul inel de logodnă l-am primit de la Vlăduț. Eu aveam cinci ani, el șase. Din grupul de prieteni de la bloc, era singurul băiat care mergea pe bicicletă cu două roți, fără rotițe ajutătoare!!! Era fermecător atunci când povestea cum a ales școala unde urma să se înscrie în clasa întâi. Cu toții ne strângeam în jurul lui, atunci când povestea, de parcă urma să-și dea un doctorat în neurochirurgie. După aceea, mi-am cumpărat singură inelele care mi-au plăcut sau le-am primit cu zâmbetul pe buze pe cele care mi-au fost dăruite.
De-a lungul timpului, am auzit povești care mai de care mai meșteșugite despre mult-așteptatul inel de logodnă. O viitoare doamnă a primit, la o cină cu mult fast (nu fast-food!), un boboc de trandafir pe care domnul a rugat-o să îl păstreze. Câteva zile mai târziu, când trandafirul a înflorit, dintre petalele lui a apărut inelul. O altă prietenă era să moară sufocată de dragoste! La propriu! Viitorul soț i-a pus inelul de logodnă în paharul de șampanie, într-o zi de sărbătoare a dragostei lor… Acum zâmbesc amândoi, amintindu-și, iar eu sper să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți! O alta a primit un inel atât de mare, de frumos și de scump încât nu îl poartă mereu, de teamă să nu îl strice… Adevărul e că, uneori, ți-e teamă să trăiești prea des bucuria, la gândul că va trebui să o.. decontezi cumva…
Avem inelar și nu „verighetar” tocmai pentru că memoria corpului nostru păstrează amintirile dragostei care e plină de pasiune, nu rodată de banalități.
Se spune că „diamonds are forever”. Însă multe femei au doar iubiri din zirconiu. Și sunt fericite!… Poate că, până la urmă, e important ca inelul să rămână accesoriul și nu invers – femeia să se transforme în accesoriu. Totuşi, ferice de femeile care pot eclipsa diamantele!
Astăzi, în timp ce-mi plimbam privirea printre vitrine cu brăţări pe care să aibă loc cât mai multe charm-uri, am auzit un crâmpei dintr-o conversaţie. Un domn, vizibil emoţionat, îi spunea vânzătoarei:
– Vreau şi eu un inel.
– De care?
– De logodnă!
Şi eu care credeam că oricare inel poate fi un inel de logodnă! Tocmai pentru că iubirile nu sunt la fel, nu toate au aceeaşi nestemată, nu sunt toate pline, unele-s de aur, altele de argint şi prea puţine de platină… Întotdeauna m-am gândit că suprema lor calitate, aceea de a fi „de logodnă” vine direct din inima celui care îl oferă şi seamănă leit cu cea care îl primeşte. Nu că stau înşirate în tăviţe de plus, în vitrine, întocmai cum stau liceenele la bal, aşteptând să fie invitate la dans.
Cred că inelul de logodnă trebuie să aibă povestea lui. Doar a lui! Nu l-am înţeles nici pe Bittman, care, toată copilăria mea, a cântat: „Ţi-am dat un ineeeeel / Mare cât inima mea”. Eu chiar îl cred un om inimos!… Și n-am văzut, până acum, vreun diamant mare cât un cord. Inimi cât o pietricică… din astea am văzut! Și-am văzut și inimi pietrificate!…
Oricum, una dintre cele mai frumoase idei de a oferi inelul de logodnă mi s-a părut în povestea prietenei mele care l-a primit după nuntă, când sigur răspunsul ar fi fost „DA!”. Are un bărbat hotărât, care nu umblă cu jumătăți de măsură!
Atâtea inele de preț pe lumea asta… și totuși cele mai mari și frumoase inele – ale planetei Saturn – sunt din particule de apă înghețată și praf!
