Timp de un deceniu a fost Directorul Baletului Operei de Stat din Viena. Parcursul său profesional notează un mandat în fruntea Baletului Naţional al Greciei dar şi un an alături de Baletul Operei Naţionale Bucureşti, căruia i-a lăsat nu doar spectacole care aliniază scena bucureşteană celor mai importante scene ale lumii dar, mai ales, exemplul unui profesionist impecabil şi puterea de a visa! Coregrafiile sale sunt interpretate în toată lumea, balerini importanţi îi datorează începutul carierei. Renato Zanella este un Maestru, un creator de geniu, un lider inspirator şi un prieten de nădejde! 

Sunt onorată să coordonez un proiect pentru care va reveni la Bucureşti, în perioada 12-18 noiembrie 2018: „Atelierele Excelsior – Dans”.

– Eşti dintr-o familie din Verona cu tradiţie în domeniul articolelor din piele. Care sunt amintirile pe care le ai din perioada anilor petrecuţi acasă, la Verona? Consideri că o parte din stilul tău, din talentul de a căuta frumuseţea, vine şi din educaţia pe care ai primit-o în familie?

Simţul estetic este „made in Italy”. Cred că noi, italienii, îl avem cu toții în ADN. Compania familiei mele mi-a oferit, cel mai mult, exemple de management și modele de leadership.

– Bunicul tău era producător de viori. Familia avea tradiție în acest domeniu? Îți amintești de personalități care să-i fi cumpărat viorile? Cânți la vreun instrument?

Nu știu prea multe despre el. Toți cei 11 copii ai lui erau mici când el a murit în al Doilea Război Mondial. Copiilor lui le-a oferit educație muzicală. El era și dirijor al unei mici orchestre. De la familie am aflat că era și lutier. Eu am un auz muzical bun, iubesc dirijatul, iar vioara și pianul sunt instrumentele mele preferate. Bunicul a sădit singurul fir artistic în toată familia mea. El mi-a dăruit totul!

– La 17 ani ai decis să urmezi o carieră în dans. Ce te-a inspirat, atunci? Când și cum ai descoperit lumea dansului?

S-a întâmplat în timpul unui spectacol de „Giselle”, la Verona, unde am făcut figurație. Am fost năucit de acel „sport frumos”, cum am definit dansul, la acea vreme. Mai târziu, un spectacol al lui Bejart la Arena di Verona mi-a oferit decizia finală. Acel moment m-a urmărit în toată cariera!

– Ai început studiul baletului, la Verona. Cum erau atunci perspectivele pentru o carieră în dans?

Erau destul de limitate. Am fost nevoit să plec în străinătate pentru a deveni ceea ce sunt astăzi. A fost decizia înțeleaptă de după sfatul potrivit!

– La puțin timp de la acel moment, te-ai mutat la Cannes, să studiezi la Centre de Dance International. Această decizie a însemnat o rampă de lansare pentru că ai primit un contract la Basel. Era Basel ceea ce îți doreai sau, pur și simplu, ai decis atunci să accepți orice oportunitate avea să apară?

Am dat totul, în timpul studiului la acea școală. Trebuie să îi mulțumesc lui Heinz Spoerli pentru primul meu contract. La acea vreme, Basel era o companie de top. De la școală, nu am avut multe învoiri pentru audiții, iar când am aflat că la Basel se căutau dansatori, m-am dus. A fost singura audiție la care m-am prezentat., în toată cariera mea. Și am reușit! După acel moment, n-a mai fost vreodată nevoie să dau audiții.

 

„NU EXISTĂ O VÂRSTĂ POTRIVITĂ PENTRU A ÎNCEPE CARIERA DE COREGRAF”

 

– La Basel ai dansat lucrări de Balanchine, Van Manen, Robert North, Ulysses Dove and Spoerli… Faptul că ai fost un dansator înalt te-a ajutat sau, dimpotrivă?

La Basel, am sărit ca într-un tren care mergea cu viteză. Am muncit cu toții atât de mult, în anii aceia! Cred că m-a ajutat faptul că am fost un balerin înalt. Am fost în aproape toate creațiile lui Spoerli, mereu în roluri cu mare responsabilitate.

– Un pas important în cariera ta a fost contractul cu Stuttgart Ballet. Ai dansat lucrări de John Cranko, Maurice Béjárt, Jiri Kylián, Mats Ek, John Neumeier, William Forsythe, Azary Plisetsky, Glen Tetley și Kenneth MacMillan. Consideri că anii petrecuți la Stuttgart au fost decisivi pentru devenirea ta ulterioară? Mă gândesc că ai întâlnit oameni importanți, ai călătorit, ai stabilit conexiuni…

Stuttgart Ballet, companie condusă de Marcia Haydée a fost visul devenit realitate! În perioada aceasta, în care sunt la Seoul pentru a crea spectacolul „Mata Hari”, m-am întâlnit cu mulți dintre foștii mei colegi și ne-am amintit cu toții cât de frumoase au fost acele vremuri. Da, da, da, au fost ani decisivi!

– Aveai doar 28 de ani când ți-ai început cariera de coregraf. Privind retrospectiv, cu experiența și renumele pe care le ai, fiind un nume atât de important în universul dansului, consideri că atunci, la 28 de ani erai pregătit să fii coregraf? Ce aveai în plus față de celelalte nume din domeniu?

Nu există o vârstă potrivită pentru a începe cariera de coregraf. Ai doar nevoie să începi, pentru ca, mai apoi, să nu te mai poți opri! Stuttgart a fost ca o academie pentru noi, cu toții cream pentru acea companie, dansam orice stil posibil, orice nebunie. Eram… așa cum obișnuia să spună, adesea, Steve Jobs: „Fii înfometat, fii nebun!”.

– În 1993 ai făcut „Mata Hari”, un spectacol care, în mod constant, reapare în viața ta. L-ai creat din nou, anul acesta, în Coreea, de pildă. Ce înseamnă, pentru tine, această lucrare?

Poate, mai degrabă, am închis un cerc. Acum este o lucrare complet nouă. Principalul motiv pentru care am revenit la acest titlu este pentru că atunci l-am făcut la începutul carierei, iar acum în apogeul maturității. Baletul Național Coreean, condus de Sue Jin Kang, m-a inspirat într-o asemenea măsură încât aș spune că nici nu pot să mă mai uit la prima variantă! Această companie este extraordinară!

 

– Aveai 34 de ani când ai fost numit la conducerea Companiei de Balet a Operei de Stat din Viena. Cum ai primit vestea că vei ocupa această funcție?

Pare că am început totul foarte devreme! În 1993 am fost numit coregraf permanent la Stuttgart. Cu toții știam că, mai devreme sau mai târziu, voi primi un telefon. Când telefonul a venit de la Viena, am avut parte de cea mai mare surpriză! Am fost ales și nu puteam refuza!

– Ai lucrat mai mult de 40 de producții pentru companie, în perioada în care ai fost la Viena. Care crezi că a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o pentru companie?

Să pun accent pe creativitate. Până astăzi, rămâne cea mai productivă perioadă. Puterea creatoare este misiunea mea și încă îi urmez calea!

– Ai oferit șanse multor dansatori și coregrafi. Mulți dintre ei au devenit nume importante. Se întorc să-ți mulțumească?

Da, în moduri diferite, îmi mulțumesc. Cea mai mare mulțumire a mea a fost ziua în care fiecare dintre ei a reușit. Astăzi am mulți prieteni, în toată lumea!

– An după an, ai coregrafiat momentele de balet ale Concertului de Anul Nou din Viena. Sunt foarte mulți oameni, în lume, care visează să aibă șansa de a se afla în sală la un Concert de Anul Nou de la Viena, măcar o dată în viață. Cum a fost, pentru tine, această experiență?

Am crescut urmărind la televizor Concertele de Anul Nou de la Viena, imaginându-mi ziua în care voi realiza și eu momentele de balet pentru acest eveniment. Am făcut deja atât de multe și e minunat, mereu, să ajungi la atâția oameni într-o zi atât de importantă!

– Ai fost, de asemenea, Directorul Baletului Național al Greciei, pentru patru ani. Cum a fost această experiență, pentru tine? A fost dificil să te adaptezi unei alte companii, după performanța de la Viena?

Cu dansatorii nu a fost dificil, mi-au oferit mult din talentul lor și le-am dăruit și eu mult din creația mea! Dar eram înconjurați de explozia crizei financiare. Creativitatea a fost soluția și am reușit să scriem, împreună, o poveste de succes!

– Ai coordonat artistic Baletul Operei Naționale București. Care este părerea ta despre balerinii români?

Balerinii români sunt artiști foarte talentați și profesioniști foarte muncitori. Îmi este foarte dor de ei! Din păcate, instituțiile voastre nu vă sprijină artiștii așa cum merită. Îmi amintesc cu drag de perioada în care am lucrat și am creat împreună. Spectacolele „Romeo și Julieta”, „Sacre și Opus 73” sunt adânc întipărite în inima mea!

– În prezent ești și mai… internațional. Cum e să locuiești într-o valiză și să călătorești atât de mult pentru a crea?

Încă de la 19 ani, nu cunosc alt stil de viață!

 

„INSTITUŢIILE IMPORTANTE DEMONSTREAZĂ CĂ INVESTIŢIILE SUNT IMPORTANTE PENTRU DANS”

 

– Ce îmi poți spune despre tendințele în dans? Care scenă dictează trendul?

Instituțiile importante demonstrează că investițiile sunt importante pentru dans. O capitală de stat nu ar trebui să uite acest aspect! Dansul este un trend în sine pentru că are forța să se dezvolte și să se transforme cu mult mai mult decât celelalte form de artă care sunt limitate la aceleași partituri obișnuite să fie de succes.

– Cum este situația în companiile internaționale – organizează audiții sau singurele șanse pentru tinerii dansatori sunt proiectele independente?

Situația este așa cum a fost dintotdeauna. Concurența este acum la un nivel foarte înalt! Totuși, cei mai buni reușesc!

– Viața pe scenă, pentru un balerin, este foarte scurtă, iar dansul a evoluat foarte mult. Acum, tehnica este pur și simplu năucitoare. Consideri că durata unei cariere de dansator s-a scurtat, față de acum 30 de ani?

Discutăm mult acest aspect, între noi, cei din această profesie și răspunsul este… da. Sistemul în care sunt făcute contractele s-a schimbat și cele mai multe companii oferă contracte pe perioade scurte. Bucureștiul este un exemplu, dar și Viena de astăzi. Unele instituții importante încă au un sistem de pensii intact, dar cele mai multe folosesc calea contractelor scurte. Acest lucru a dus la tendința dansatorilor de a căuta siguranță și de a-și dori să găsească un post, încă de foarte tineri.

– Ai semnat regia pentru foarte multe producții și de operă și de balet. Care este spectacolul cel mai apropiat de inima ta?

Întotdeauna, cel mai recent: acum, „Mata Hari”!

– Dedici o mare parte din activitatea ta, cauzelor sociale. Ce te-a făcut să te implici în aceste proiecte cu impact social?

Îmi completează misiunea creatoare și mă fac să continui să învăț.

– Care sunt proiectele în care te vei implica, în perioada următoare?

Voi începe o platformă dedicată coregrafiei, în Austria. Choreo Center Europe este cea mai recentă creație a mea.

 

– Cum ești, dincolo de scenă?

Mă bucur de activitatea dansatorilor mei. Îmi este dor de scenă dar când ei dansează lucrările mele, simt că sunt acolo. Frumos, nu-i așa?

– Crezi că un pasionat de munca sa poate fi o persoană cu o viață echilibrată?

Nu, din păcate! Trebuie să fii norocos să întâlnești persoane care să te înțeleagă și să îți împărtășească viziunea.

– Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai de pe scenă?

O plecăciune la finalul unei curse profesionale! Suntem cu toții dependenți de sentimentul dintr-un astfel de moment!

– Dacă ai putea întoarce timpul, ce ai schimba?

Aș petrece mai mult timp cu copiii mei.

– Ce ți-ar plăcea să spună copiii tăi despre tine?

Că sunt mândri de tatăl lor.

– Un mesaj pentru publicul din România?

Am întâlnit publicul din România în orașe diferite și îl ador! Rămâneți așa cum sunteți! Sper să ne reîntâlnim curând!

 

*Regăsiţi acest interviu şi în numărul 4 al revistei Opera Story Magazine. Revista este disponibilă în toate Operele din țară, precum și prin comenzi la tel: 0762200975 sau la adresa de e-mail operastorymagazine@gmail.com