NETI SANDU: „ASTROLOGIA ARATĂ MECANISMUL PRIN CARE DUMNEZEU FACE NIȘTE LUCRURI”

De mai bine de două decenii, diminețile românilor încep cu imaginea ei! Neti Sandu este coloana sonoră a vieților noastre, tradusă, zi după zi, în horoscop. Un interviu despre momentul Revoluției, atunci când s-au deschis Cerurile, despre slujba sa în biblioteca unui institut de cercetare, despre drumul spre televiziune și despre coregrafia planetelor. Dincolo de a fi certitudinea mediatică a fiecărei dimineți în România, Neti Sandu este o persoană discretă care își trăiește conștiincios porția de glorie și care are grijă să presare Frumos în jurul ei.  


– „Neti Sandu”, brandul pe care îl cunoaștem cu toții astăzi, este numele dumneavoastră din cartea de identitate?
Nu. Numele este „Aneta”. Mama nu a vrut să-mi zică „Ana”, așa cum o chema pe nașa mea. Nașei mele i se spunea „Neti” și mamei… i-a plăcut „Aneta”, de la „Anne”… „Anette”. Nu știu de ce nu i-a plăcut numele, că ar fi fost frumos… A hotărât să mă numesc, în acte, „Aneta”, de la „Anette”, fiind sigură că o să-mi zică „Neti”. Aceasta este povestea numelui meu.
 În ce măsură credeți că vibrația numelui poate să influențeze destinul cuiva?
Am văzut că fiecărei litere îi corespunde o cifră și, dacă le aduni, ai, la final, o sumă pe care, dacă o reduci la o singură cifră, ai o vibrație a cifrei. E ca și vibrația zilei!
– În cazul dumneavoastră, ce cifră e?
5. Se potrivește cu data de naștere – dacă adun ziua în care m-am născut, cu luna și anul și reduc suma, rezultă tot 5. La ziua de naștere, am 7… 2 cu 5 fac 7. Amândouă sunt fără soț, deci, într-un fel se adortează, dar acest 5 înseamnă reușită și eșec alternate, succes final. Așa se zice la 5. Și 7 – o viață ascetică, înțelept, artist…
„TREBUIA SĂ FIU PROFESOARĂ DE LIMBA ROMÂNĂ”
 

– Ați avut dintotdeauna pasiunea pentru astrologie?
Nu! Până în anii ’90, citeam zodiace. La vremea aceea, nu aveam cărți de genul acesta pentru că nu era voie. Umblau, din mână în mână, niște pliante. Le copiam și le dădeam, de la unul la altul. Aceste materiale erau tot ce aveam și mai existau zodiacul indian, cel chinezesc…
– România nu știa aproape nimic despre domeniul acesta…
Nu, nici nu știam ce sunt acelea „efemeride”.
– …Iar planul inițial pentru cariera „serioasă” pe care să o aveți, în acel context socio-politic, care a fost?
Eu terminasem Filologia, trebuia să fiu profesoară de limba română. Punct! Gata, atât – ăsta era planul.
– Ați apucat să profesați?
Nu, am făcut doar practică pedagogică, la facultate. Atunci am predat. Dar, după Revoluție…
– S-au deschis cerurile!
… Chiar în primul an, cu deschiderea aceea mare și cu toate oportunitățile, cineva ca mine era debusolat. Nu știam spre ce să mă îndrept, ce aș putea să fac. Habar nu aveam dacă îmi plăceau alte lucruri. Atunci m-am dus la Yoga. Tot în anul acela, 1990, la acel curs, erau niște colege mai tinere care m-au invitat la niște cursuri de astrologie. Mi-a plăcut ideea și m-am dus la casa de Cultură a Studenților, pe Plevnei. Acolo s-au ținut niște conferințe despre astrologie. Ne-am adunat câțiva care păream interesați și am mers la aceste conferințe. Eu am adunat niște fotocopii – nu existau cărți, la vremea aceea. Citeam acasă și am încercat să înțeleg, iar când nu înțelegeam ceva mă duceam la Cristina Vanea. Ea e tot astrolog. Ne întâlneam în parc și schimbam impresii. Ea, care avea mai multă experiență în acest domeniu, a fost foarte mândră de ce elevă bună sunt eu! Am păstrat legătura și, cu cât studiam mai mult, cu atât ne întâlneam să dezbatem informații.
– Ce vă motiva, în activitatea aceasta?
Nu știu… Era o căutare.
– Pentru descifrarea propriului destin sau pentru știința în sine?
Eu căutam niște explicații pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem în viață… ce e cu viața, cum se petrec lucrurile… Încă de la început, am observat că am aspecte tensionate. Și eu citisem în cartea pe care o fotocopiasem că aceste aspecte tensionate nu sunt bune. Totodată, aflasem că ele au și rezolvarea. Nu îmi era clar cum se poate să te încurce să să te ajute, în același timp, astfel de aspecte. Eu eram genul introspect: toată viața mea, până la Revoluție, am citit tot ce se putea citi pentru că am făcut Filologia și am făcut facultatea pe vremea când era grea. Am citit filozofie, am citit toată literatura română și universală, cu accent pe limba și literatura franceză. Aveam, de fapt, cultură generală solidă. Oricum nu aveam alt mod de relaxare sau de distracție, în vremea aceea. Ne rămâneau cărțile, filmele și mersul la teatru! Absorbeam totul, încercam să aflăm cât mai multe despre lume și despre noi înșine. Astrologia a venit în completare, ca să înțeleg  care sunt mecanismele, cum se produc lucrurile.
– Spuneați că, în destinul dumneavoastră, descifrarea e că lucrurile vin pe rând, că sunt etape, cicluri. Mă gândesc la momentul în care ați făcut pasul spre PRO TV – tocmai vi se deșirase o poveste de dragoste, de zece ani, în plan personal…
Da, așa este.
– Deci un capitol se încheia, atunci când s-a arătat un altul…
Da, și asta pentru că, exact atunci, Pluton – care înseamnă moarte și restructurare și renaștere – intrase în Săgetător. Așa a început și postul de televiziune! Postul e tot Săgetător și tot sub imperiul lui Pluton. Atunci, pentru mine, brusc s-a încheiat o etapă și Pluton spune să renunți, e foarte bine că ai acumulat anumite lucruri dar trebuie să le lași de-o parte și să începi să construiești altceva, de la zero. Și, într-adevăr, poate atunci toată viața mi s-a schimbat pentru că am alt program, altă preocupare…
„AM INTRAT PE POST, ZILE LA RÂND, CU ACEEAȘI BLUZĂ”
– Cine a hotărât  pentru dumneavoastră, atunci? Cine a decis să intrați pe post?
A fost simplu… Mai simplu de atât nu se poate! Oricine cred că și-ar dori așa! Fusesem la „Prieteni PRO FM, Salut”, emisiunea de la Radio PRO FM. Activitatea aceasta a durat un an. Era o emisiune cu George Mihăiță și el a lipsit o dată. Și a venit Florin Călinescu. Florin m-a pus să-i fac astrograma lui Andi Moisescu, care era DJ la emisiune. I-am făcut astrograma și a fost o bășcălie totală în studio. Eram cu astrograma în față și nu am putut să spun mai nimic pentru că nu ne puteam opri din râs. Atât a putut să glumească Florin pe seama subiectului cu Andi! Eu voaim să fiu serioasă, dar nu am apucat pentru că el abia aștepta să audă o idee de la mine ca să brodeze încă o glumă. Atât a fost… Florin a văzut că eu aveam astrograma în față, că nu vorbeam fără să mă documentez. La începutul lunii noiembrie mi-a telefonat cineva care mi-a spus că sună din partea lui Florin Călinescu și m-a invitat la probe, la televiziune. Nu știam despre ce este vorba. în orice caz, când am ajuns la probe, ei deja din primăvară tot adunaseră rubrici să facă matinalul. Eu am nimerit exact când mai aveau două săptămâni până când să dea drumul emisiei. M-au pus să fac o astrogramă, să fac un horoscop, într-un anumit fel. L-am făcut și mi-au spus: „Gata, vii”. „Păi mi-ați spus că trebuie să dau probe”, am adăugat eu, nedumerită. „E gata!”, mi s-a răspuns. Doamne, nu eram pregătită pentru așa ceva!
– Dar la radio cum ați ajuns să lucrați, înainte de a face pasul către televiziune?
George Mihăiță a fost întrebat de cineva dacă îl interesează pentru revista „Salut” să aducă pe cineva care face astrograme. El a zis că da. M-am dus la redacție și m-a pus să-i fac astrograma. „Gata, te angajez”, mi-a spus. „Dar tu de unde știi că e pe bune ce fac eu?!”, l-am întrebat… Eu, în loc să zic bogdaproste că m-a luat! „Crede-mă, mă pricep la oameni!”, m-a spus Geroge Mihăiță și așa am început. A fost tare!  La un an distanță, Adrian Sârbu l-a chemat să facă emisiunea „Prieteni PRO FM, Salut” la Radio PRO FM. Și m-a pus să fac rubrica „Horoscopul vedetelor”. A fost foarte greu pentru că intram în direct cu câte o personalitate și trebuia să am curaj să îmi asum ce spun.
– În momentul în care s-a decis rămânerea dumneavoastră la PRO TV, din punct de vedere al imaginii, s-a schimbat ceva? Felul în care vă aranjați părul e un brand, de multă vreme… Unii au spus chiar că purtați perucă. Cei de la PRO TV au construit atunci o imagine sau, pur și simplu, așa erați?

La început intram pe post cu bluza mea și cu vesta mea. Și acum țin minte – aveam o bluză ocru și o vestă cu mov. Așa am început. Ni s-a spus să aducem noi ceva haine și apoi urma să vedem cum continuam. Am intrat pe post, zile la rând, cu aceeași bluză, până când telespectatorii sau nu știu cine a spus: „Dar altă bluză nu mai are?!”.
„EU LUCRAM ÎNTR-O BIBLIOTECĂ DE INSTITUT DE POIECTARE ȘI MĂ ÎNTREBAM DESPRE CARE PUBLIC ESTE VORBA ÎN ASTROGRAMA MEA”
– Ce vă așteptați să se întâmple odată cu intrarea în televiziune?
Pe mine m-a surprins faptul că, încă de la început, oamenii mă recunoșteau pe stradă. Cu vreme în urmă, după ce m-am școlit în ale astrologiei, după trei ani de buchiseală, Cristina Vaina m-a pus să îmi aleg o temă, să fac o lucrare și să o prezint la o conferință. Eu i-am spus că n-am curaj, dar mi-a răspuns că mergem împreună și că face și ea o lucrare. În televiziune… Cristina a refuzat să meargă și a spus: „Luați-o pe ea, – adică pe mine, că eu sunt ocupată!”. Am întrebat-o de ce mi-a cedat mie acest loc și ea a zis: „Pentru că mie lucrurile îmi ies ușor și ție mai târziu, pentru că ai conjuncția Mercur-Saturn. Așa că îți dau întâietate, pentru că la mine lucrurile pot să vină oricând!”. Atunci am apărut la TVR, la „Tribuna nonconformiștilor”. Ei bine, imediat a doua zi, toată lumea mă recunoștea pe stradă. N-a trebuit decât să apar… Aia a fost tot! Îți spun ceva „din casă”: eu am o stea fixă… din cauza ascendentului… când ai ascendentul la douăsprezece grade, în Fecioară, Mijlocul Cerului pică la nouă grade Gemeni. Și acolo, la nouă grade, e o stea fixă Aldebaran, care dă popularitate. Și, la momentul în care m-am apucat de astrologie, eu întrebam ce înseamnă popularitate. Pentru că decriptarea era „popularitate, succes la public”. Eu lucram într-o bibliotecă de institut de proiectare și mă întrebam despre care public este vorba în astrograma mea… Nu lucram într-o bibliotecă centrală, unde era public și aș fi putut să cunosc oameni. Mă gândeam: „Ce poate să fie asta?!”. Întrebam: „E publicul cititor din instituția asta?”. Mi se răspundea: „Nu, Neti! Noi nu știm acum să ne gândim la dimensiunea aceasta”. Noi eram la început, nu avusesem timp să verificăm dacă înțelegeam bine, nu știam cu ce dimensiuni lucrăm. Noi doar învățam teoria și, în astrologie, trebuie să treacă timpul ca să vezi cum funcționează!”. Eu, în perioada aceea, mersesem, pe astrograma mea, în urmă, să văd cum mi se întâmplaseră lucrurile. În anul în care am reușit la facultate, cum a fost… și așa mai departe. Așa aflasem eu că putea să fie „ceva”. Dar ce, nu aveam de unde să știu pentru că nu aveam cum să bănuiesc că, din hobby-ul acesta o să ajung la revistă, la radio și, apoi, la televizor.
– Și că o să și rămâneți atâția ani!
Da, 23!
– Vă imaginați viața în afara televiziunii?

Cred că poate să existe, dar nu știu cum…

– Aveți o dependență pentru felul acesta de viață?

Dependența mea nu este neapărat față de momentele în care îmi scriu rubrica, ci este față de gândul la unde este Luna acum, de ce azi mă simt atât de bine… Mintea mea s-a obișnuit să opereze cu aceste dimensiuni.
– E vreo zi în care nu vă gândiți la astre?
Nu. Când sunt în vacanțe, mai uit. Deși am toate datele în fișiere salvate pe telefon și pot calcula oricând. Am o carte veche, din anii ’40 și până în 2020. Îți dai seama că e mai groasă decât Biblia! Mă uit mereu unde este Luna, pentru că doar ea mai schimbă ceva. Apoi verific dacă o planetă e retrogradă. Câtă vreme este retrogradă… și mai verific dacă planetele mari cum sunt  Saturn, Pluton și Uranus fac aspecte proaste între ele. Că atunci nu scapi fără să pățești ceva neplăcut. Și, cel puțin, să fii pregătit să faci față…
– Ați făcut o comparație cu Biblia… Cum se împacă religia cu știința?
Eu am crescut într-o familie de oameni religioși, bunicii mei au fost penticostali. Așa au murit – penticostali. Ei au crezut în asta! Părinții mei nu au fost credincioși, în sensul acela… însă au fost oameni cu frica lui Dumnezeu. Dacă, la început, aveam o strângere de inimă că, poate, nu fac ce trebuie, cu timpul lucrurile pentru mine arată altfel…
– La ce instanță divină, superioară, vă raportați acum?
Dumnezeu a lăsat tot ce e pe lume și cu El trebuie să ai relația potrivită. Să vorbești cu El cum trebuie și, atunci, ești în acord cu tine! Ca să simplificăm totul… eu așa văd lucrurile. Relația mea cu Dumnezeu s-a construit și se construiește pe zi ce trece, pentru că descopăr alte și alte aspecte legate de  cât de aproape pot să mă simt față de Dumnezeu și în ce relație de sinceritate pot să fiu. Pe mine asta mă interesează! Și atunci, astrologia arată mecanismul prin care Dumnezeu face niște lucruri. Eu așa cred.
– Oamenii de afaceri vă consultă atunci când au de luat o decizie importantă?
Mă consultă tot felul de oameni. Unii, din pură curiozitate și apoi nu fac nimic cu astrograma. Alții mă consultă pentru că vor un răspuns. Alții se află într-o perioadă sufletească proastă, ații au o problemă de sănătate. Sunt tot felul de oameni!
„VIAȚA NU SE SFÂRȘEȘTE AICI”
– Dacă planetele și stelele au o anumită coregrafie, destinul omului și liberul arbitru pot schimba ceva?
Ei, aici e problema! Descoperirea mea este că există un dat – planetele sunt așezate într-un fel –  nu toată lumea poate onora ceea ce oferă planetele. Sunt oameni care au blocaje, sunt oameni care sunt reținuți de
karma familială. Mă gândisem dinainte și, după aceea am găsit răspunsul că, în cazul acesta, liberul arbitru e legat cu mâinile la spate. El există dar nu îl poți folosi. Îl poți folosi dacă faci ce trebuie, dacă cei dinaintea ta au făcut ce trebuie și dacă ai generozitatea să lași curat, ca să nu tragă cei de după tine! Eu asta am constatat. Citiți Bert Hellinger – „Constelațiile familiale”.
– Sunteți foarte ancorată în profesie…
Da, și în realitate. Trebuie să trăiesc în realitate.
– Ați spus cândva că, persoanele care au foarte mult pe un taler, cum este cel profesional, nu pot echilibra cu celălalt – personal.   
Trebuie să-ți trăiești gloria, dacă tot ți-e dată, dar trebuie neapărat să faci CE TREBUIE în raport cu tine pentru că gloria e o chestiune exterioară, dar tu trăiești cu tine și tu lași o moștenire. Pe mine mă interesează ce fac eu, că de mine e vorba. Că așa, dacă mă oglindesc în ce cred oamenii despre mine, pot să rămân în urmă. Pentru mine, viața nu se sfârșește aici. Mie mi se pare că avem de trăit o eternitate, să zicem… Poate nu e așa… dar ne tot transformăm. Adică suntem un spirit care vine pe pământ și trebuie să facem un material îmbunătățit. Ne îmbrăcăm într-un material uman numai ca să avem ocazia să îmbunătățim acea calitate a spiritului. Și, după aceea, ne transformăm în alte dimensiuni. Deci, eu ce mai fac cu gloria, în devenirile mele?! Gloria e aici dar viața nu se sfârșește aici!
– Ați apărut la televizor zile de-a rândul, în ani care s-au transformat deja în decenii de televiziune…
Da, am întâlnit oameni care mi-au spus că au crescut cu mine.

– …Cea mai frumoasă zi, din acești ani? Din anii PRO TV?

Ziua de la început! Aceea a fost ZIUA! Cu anestezie generală! A fost cel mai frumos lucru! Neașteptat! Poate toată lumea visează la o clipă de glorie pentru că te pregătești în tot felul de forme pentru asta: ai învățat bine – vrei să fii recompensat, ți-ai făcut datoria – vrei să ți se mulțumească, să fii apreciat. Momentul de glorie e uluitor!
– Ce le spuneți celor care nu v-au auzit niciodată dincolo de rubrica din matinalul PRO TV?
Că oricât ar fi de greu, în anumite momente, viața e nemaipomenit de frumoasă! Merită să experimentezi și să te bucuri de fiecare clipă. Poate aceea e fericirea!
Top