EȘTI FRUMOASĂ. CÂT DE GREU ȚI-A FOST SĂ ARĂȚI CĂ EȘTI ȘI DEȘTEAPTĂ?

La grădiniță, fetițele cu părul lung și rochițe frumoase primesc rolurile de prințese. Asta și pentru că, de cele mai multe ori, mămicile lor – și ele diafane, precum copiile mai mici – sunt cele mai implicate în programul mini-prințeselor. Cele care se înghiontesc cu băieții și se șterg la gură cu mâneca sunt distribuite în roluri de spiriduși, pomișori sau chiar… broccoli. Ați spune că e nedrept și că fetele frumoase au o viață ușoară, încă de mici. Ei bine, nu-i deloc așa pentru că, în exemplul de mai sus, ce nu notează niciodată cei ocupați cu întărirea clișeelor este tocmai faptul că fata cea frumoasă trebuie să se ridice la înălțimea rolului pe care trebuie să-l învețe. Și, întotdeauna, o prințesă va vorbi mai mult decât o căpățână de broccoli.

Frumusețea se deprinde din copilărie. Asta, dacă ai noroc de o familie cu simț estetic. Dacă nu, e posibil să ai o revelație la vârsta la care poți decide pentru garderoba și tunsoarea ta.

Mai târziu, dacă ai un chip plăcut, ceva stil în garderobă, dacă n-ai (multe) kilograme în plus și te mai uiți în oglindă înainte să ieși din casă, vei avea o grijă în plus: să arăți că ești și deșteaptă!

Nu cred în altă definiție a frumuseții exterioare în afara aceleia care spune că, atunci când îți place ce vezi, acel ceva sau cineva se cheamă că e… frumos. Desigur, excludem din start exemplele de „frumusețe” țipătoare, cu buze augmentate care fac umbră pe jumătate din față, cealaltă jumătate fiind adăpostită sub gene de plastic. Nu mă refer, în acest text, la șabloanele validate de zgomot. Mă refer strict la femeile frumoase.

Cu cât se apropie vârsta de 30 de ani, cu atât mi-e mai clar că de tine depinde să fii frumoasă! De tine depinde să te îngrijești într-atât încât să pășești din casă, în fiecare zi, cu încredere în tine. Iar acest „într-atât” nu înseamnă deloc să te muți în saloane sau să investești averi. Înseamnă doar să ai măsura echilibrului între frumusețea interioară și cea exterioară.

Frumusețea vine și din interior. Dar când vine doar din interior, se numește bunătate! Frumusețea unui om e dată de echilibrul dintre bunătate și aspect. Altfel, omul acela e doar bun. Ceea ce, desigur, nu-i puțin lucru!

Mă uit adesea cum sunt condamnați cei care pun pe coperți de revistă femei frumoase. Vocile din online (chipurile se ascund după avatare cu animăluțe, citate celebre sau – culmea – actrițe) spun că femeile sunt frumoase cu orice dimensiuni. Sper să mă înțelegeți corect când spun că nu-i așa! Femeile cu orice dimensiuni sunt simpatice, amabile, fermecătoare, glumețe, independente, interesante și cum mai vreți voi. Dar eu cred că e important ca, uneori, să ne raportăm la niște standarde, tocmai pentru a găsi motivația de a dăltui în noi versiunea noastră cea mai bună. Am vorbit cu nutriționiști – nu există om care să nu poată slăbi! Nu spun, Doamne ferește, că sunt de neiertat câteva kilograme în plus, dar subliniez că greutatea normală înseamnă, în primul rând, sănătate!

Și eu am avut niște kilograme în plus, de care am scăpat cu voință. Cu multă voință! Și eu caut să-mi desăvârșesc stilul – sper să îl retușez încă în câteva privințe, până la marele prag al celor 30 de ani. Și eu am avut perioade în care îmi găseam bucurii mai mult prin librării. Dar mi-am dat seama cât de fericită mă face și o rochie frumoasă! Da, am fost fetița cu părul lung care era prințesă în serbările de la grădiniță. Și de la școală! Da, în liceu am făcut balet și am dansat la o emisiune TV, dar am terminat clasa a XII-a cu zece pe linie. Da, în primii ani în care îmi construiam un drum în profesie, am fost întrebată a cui sunt pentru că, deși făceam treabă cât doi, oamenii voiau să vadă fie vârsta nepotrivit de tânără, fie rimelul care nu-mi lipsea de pe gene. Cu toate acestea, m-am bucurat când oamenii m-au privit, cu adevărat! Nu spun că sunt vreo frumusețe din cale-afară, dar și acum zâmbesc când e nevoie să arăt că oricât de amețitoare sunt tocurile, ele doar te ridică. Cultura te înalță!

La început, mă fâstâceam când oamenii îmi spuneau că sunt drăguță sau frumoasă. Spuneam mereu acel „mulțumesc”, urmat de „dar…”. Acum am renunțat la „dar”. Da, sunt frumoasă și pentru că nu țin cont fix de citatul acela care umple internetul și spune că e „better to arrive late, than ugly”. Eu ajung „in time” și „pretty”. Fie și doar pentru strădania aceasta, merit să primesc acel compliment, fără să ripostez cu „dar”. Cred că îl merit și pentru că, deși muncesc 12 ore pe zi, îmi rămâne una de uitat în oglindă. Chiar dacă o compun din minute ale dimineții adunate cu cele din liftul de la birou și încheiate când le mânjesc cu demachiant, seara. Și ca mine sunt miloane de femei. Multe, cu mult mai frumoase! Și le admir!

Dacă ești frumoasă, frumusețea ta va fi păcatul de neiertat în fața celor care au uitat că pot fi așa. Te vei lovi de nedreptăți, vor aluneca spre tine propuneri pe care va trebui să le refuzi cu eleganță, lumea te va judeca, oricum! Dar va fi infinit de prețios momentul (care vine curând, n-ai teamă!) în care oamenii își vor da seama că ești și deșteaptă!

Top