Oamenii fericiți nu stau pe Facebook! Pentru că fericirea are nevoie de offline!
Oamenii fericiți pleacă des în călătorii. Pentru că ei sunt acasă oriunde!
Oamenii fericiți cântă liberi în mașini, la semafoare, fără să se îngrijoreze de ce-ar spune ceilalți. Pentru că ei au înțeles că, pentru fiecare drum, zâmbetul celor de alături e cea mai bună busolă!
Oamenii fericiți au joburi creative! Iar dacă nu le au așa, le fac să fie!
Dar, mai presus de orice, oamenii fericiți au timp să se bucure! Acesta este principala condiție a fericirii! Să te poți bucura de ea! Acum și-aici! Ați observat că, deseori, atunci când vă amintiți de o perioadă din viață, zâmbiți? Pentru că, privind retrospectiv, abia acum vă dați seama cât de fericiți erați sau abia amintirea vă dă răgazul să disecați bucuria, zâmbet cu zâmbet. Ei bine, n-ați vrea să aveți această revelație abia peste niște ani! Trăiți bucuriile de acum!
Obișnuiam să postez mult mai des pe rețelele de socializare. Obișnuiam chiar să verific mai des update-urile, ca într-o redacție de știri în care oamenii scotocesc în realitate. În ultima vreme, au trecut și zile întregi fără să-mi verific notificările. Zile în care am fost fericită, cu adevărat.
Asta nu înseamnă că o să încetez să împart cu voi micile bucurii! Înseamnă doar că oamenii și lucrurile care mă fac cu adevărat fericită sunt în offline. Sunt momentele care mă aduc cu picioarele pe pământ. Și asta pentru că în zbor nu poți dansa de fericire!
Într-o piesă folk, Dinu Olărașu spune că „n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit”. Ei bine, eu cred că ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit! Gândește-te cât de mult înseamnă pentru omul nefericit puținul omului fericit! Și asta pentru că fericirea înseamnă echilibru! Iar echilibrul îi cere balanței mai multe talere!
Văd tot mai mulți oameni parcurgând distanțe cu degetul lunecând pe ecranul telefonului și limitându-se la a se târî până la birou și acasă și, eventual, până la supermarketul din colț. Oamenii aceștia au uitat că distanțele se parcurg în kilometri, nu în megabiți!
Oamenii fericiți sunt buni cu ceilalți. Ei știu că bunătatea nu se risipește, ci sporește!
Oamenii fericiți se îmbracă frumos pentru că știu că haina nu-l face pe om, ci omul (frumos) se reflectă în podoabe.
Oamenii fericiți au grijă de ei! Nu le e frică de cântar pentru că ei știu că nu dulciurile sunt adevăratele bucurii ale vieții!
Oamenii fericiți merg la spectacole, râd cu poftă la filme, nu sunt invidioși pentru că ei știu că fiecare își trăiește viața, iar bucuriile nu se pot fura! Principala calitate a bucuriilor e că pot deveni molipsitoare!
Am scris aceste rânduri cu gândul că, poate în fiecare dintre voi există câte o bucurie care stă dincolo de pojghița zilelor banale, mereu la fel. Opriți-vă câteva minute din ce faceți astăzi și gândiți-vă cum ar arăta ziua voastră dacă, în loc să o trăiți cu sprâncenele împreunate de determinare, ați privi-o cu un zâmbet de îngăduință!
