Iubesc să călătoresc!
Iar în călătorii, cel mai mult îmi place să descopăr viața culturală a locurilor pe care le vizitez. Aleg, cel mai adesea, spectacolele de operă și balet sau concertele.
Mi-am propus să văd un spectacol la Beijing, un oraș atât de diferit de cele de „acasă”, din Europa. Iar Opera din interiorul The National Center for the Performing Arts (NCPA) a fost cu adevărat o alegere inspirată.
Clădirea NCPA, cunoscută ca „oul gigantic”, pentru aspectul ei – și poate și pentru că este nucleul atâtor spectacole diferite – este, cu adevărat impresionantă. De la faptul că în subsolul ei găzduiește o stație de metrou, până la gândul că are o capacitate de 5452 de persoane, într-o suprafață de 12.000 mp. A fost proiectată de arhitectul francez Paul Andreu, iar construcția sa a început în decembrie 2001, concertul inaugural fiind susțiunut în decembrie 2007. Este unul dintre cele mai mari temple ale culturii din lume. Opera Hall, sala destinată spectacolelor de operă și balet reunind 2416 locuri, Musical Hall, sala destinată concertelor și recitalurilor – 2017 locuri, iar Theatre Hall, sala destinată pieselor de teatru și spectacolelor tradiționale – 1040 de locuri. Investiția în această clădire i-a costat pe chinezi echivalentul a peste 300 de milioane de euro. Și a metitat, se pare, de vreme ce instituția a produs 80 de titluri, în acești unsprezece ani.
Clădirea în sine este un must-see atât pentru faptul că este în apropierea Pieței Tiananmen și a Orașului Interzis, cât și pentru că este una dintre cele mai moderne clădiri din Beijing. Cei care nu o văd precum „oul gigantic”, numind-o „picătura de rouă”, făcând astfel referire și la lacul care o înconjoară.
Eu am văzut spectacolul „Tang Yin”, la Operă, în interpretarea uneia dintre cele mai apreciate companii de balet din China – Suzhou Ballet, companie condusă de Ying Li și Jiabin Pan. După ce această companie a notat un succes cu baletul „Romeo și Julieta” pe aceeași scenă, spectacolul de acum a fost îndelung așteptat. Compania a fost fondată în același an în care a fost gata să-și primească publicul și National Center for the Performing Arts. Iar baletul „Tang Yin” a fost coregrafiat pentru a sărbători un deceniu de existență a companiei. Și cât de frumos e acest gând, mai ales pentru că povestea a început atunci când Ying Li avea 38 de ani și a suferit un accident. Atunci, talentata balerină a hotărât să se retragă. Partenerul său, Pan Jabin, i-a fost alături și împreună au format această companie de succes. Din dragoste pentru balet. Din dragoste…
Povestea așternută spectatorilor, în pași de dans, este povestea unui bărbat care, într-o lume de rigori pornite chiar din copilărie, se îndrăgostește de o floare de cireș. Zeii îi vor talentul, lumea îl ispitește, însă el descoperă valorile supreme dincolo de tumultul pragmatismului. Și iubește cu tot sufletul o prezență supranaturală, întruchiparea unei flori de cireș. Care, odată cu schimbarea anotimpului, se ofilește. Însă dragostea lor nu dispare, ci depășește limitele fizice și ale înțelegerii omului obișnuit. Nu lipsesc simbolurile tradiției chinezești, roșul costumelor, delimitarea spațiului terestru de cel al zeilor…
A fost pentru prima dată când am văzut un spectacol de balet „explicat” în spațiul destinat subtitrărilor spectacolelor de operă. Am apreciat traducerea în engleză, într-un oraș ca Beijingul, care, deși e o capitală impresionantă… nu știe deloc engleza. (Zâmbesc!)
Spectacolul a fost precum un vis. Grația dansatorilor a fost aproape supraomenească! Tehnic vorbind, am văzut spectacole mult peste „Tang Yin”, însă interpretarea balerinilor a făcut ca seara de la Opera din Beijing să fie cu adevărat memorabilă. Un spectacol pe care europenii l-au aplaudat în picioare, iar chinezii prea puțin, fiind ocupați să filmeze, pentru viața lor paralelă, trăită în lumea digitală.
