Prietenii mei se amuzã mereu când le spun cã „e martie fãrã un sfert”. Sau „februarie-jumate”. Adicã timpul trece cu o asemenea vitezã încât lunile par sãptãmâni sau chiar ore.
În seara aceasta am trecut pe la supermarket. Printre raioanele mereu la fel, am auzit un băiețel strigând cãtre tatãl sãu:
– Uite, Tata, mãrțişoare! Trebuie neapãrat sã îi luãm şi mamei unul!
Apoi, puştiul şi-a arcuit sprâncenele şi-a devenit preocupat de modelele dintre care trebuia sã aleagã. L-am privit câteva zeci de secunde şi m-am gândit cã are şanse sã devinã un bãrbat tare fain!
Fãrã sã ştie, pentru mama acestui bãiat primãvara a venit deja odatã cu gestul lui special fãcut într-o searã banalã de februarie, într-un supermarket aproape de ora închiderii!
