Când ne-am întâlnit, munceam amândouă peste măsură. Nu s-a schimbat nimic! Poate doar faptul că atunci ni se părea că o să avem 30 de ani „peste multă vreme”… Iar până la pragul acela, lumea părea că stă în loc dacă n-o întoarcem noi cu zeci de telefoane și mailuri pe zi! Printre toate avalanșele de „trebuie să”, am reușit mereu să facem timpul să se oprească-n loc și să se uite mirat la noi cum am fi renunțat bucuroase la zile de timp liber pentru proiecte în plus. Ne-a luat ceva să învățăm ce înseamnă concediu. Și, după ce ne-am dat seama ce-i ăla, am înțeles că noi suntem mai bucuroase când renunțăm la el!
Ne leagă atâtea amintiri încât ne gândim serios să le facem o ofertă de scenariu celor de la Netflix. Perioada celor „douăjșiceva” de ani ar fi un prim sezon excelent. Genul programului: comedie! Iar acum se pregătește sezonul al doilea. Acela în care, pentru început, ea aruncă buchetul, iar eu îl prind. Genul programului: romance!
Era fiecare pe sensul ei unic, care ducea (cu viteză) doar spre birou. Făceam adesea schimb de lacrimi – ba de fericire, ba de tristețe. Când îmi zicea ea că marea dragoste e doar în filmele de la cinema, o lămuream eu de îndată că poate e mai aproape decât crede. Când o convingeam eu că om avea noroc la altele, dar nu cu Făt Frumos, mă lămurea ea că, pur și simplu, „n-a venit momentul”. Ea s-a dezmeticit pentru că a apărut El. Și El-ul ei s-a potrivit cu toate proiecțiile, așa că…
Se mărită!
În proiecțiile noastre despre „cum o să fie” ni se părea ceva… extraterestru. Acum totul se-ntâmplă atât de firesc încât parcă așa e de când lumea!
Zâmbesc când îmi amintesc cum, într-o duminică, ne-am furișat în strana unei biserici ca să analizăm niște cununii. Ne-am dat seama că fiecare dintre noi vrea slujba completă și am decis pe loc și modelul de rochii (complet – de la croială la voal și pantofi).
Vă mai spun o dată: prietena mea cea mai bună, se mărită! Am vrut să vă scriu de ceva timp, dar mă gândeam să-i dedic o postare pe blog într-o zi dintre acelea fandosite: Valentine’s Day….Dragobete! Și cum azi dimineață am spus convisă la birou „azi e Dragobetele”, m-am gândit că cea mai bună zi să vă dau o veste mare este… o zi obișnuită!
E perioada în care WhatsAppul ne plin cu poze cu rochii de mireasă și se fac calcule precise pentru a stabili distanța perfectă între tiv și pământ, în funcție de lungimea tocului. Da’ ea se alintă, știe că e frumoasă oricum! Și, cel mai important, că e cea mai frumoasă în ochii bărbatului ei!
Nu înțeleg pe deplin cum se simte ea, dar să știți că și să fii domnișoară de onoare e o mare responsabilitate! Am început deja să mă antrenez pentru proba buchetului. La proba de dans mă descurc, o să mă bazez pe improvizație. Iar pentru emoții, am rezolvat: mi-am făcut programare la gene „fir cu fir” – când ai gene puse, n-ai voie să plângi că-ți cad și, în plus, se topește și adezivul și… dacă-ți întră în ochi…
Am glumit, am zâmbit, acum urmează paragraful acela…
Draga mea prietenă, îți doresc Iubirea din în poveștile acelea care vorbesc despre „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”! Promite-i luna și stelele, dar nu uita că poți ajunge la ele doar dacă te ridică pe umerii lui! Fii radioasă la brațul lui și fii sigură că, de cealaltă mână, te va prinde curând un junior (sau vrei fetiță?). A… și învață să gătești!
Iar voi, cei care citiți aceste rânduri, puteți să contribuiți cu mesaje despre obiceiuri, playlist, ba chiar și fotografii cu rochii de mireasă!
