Printre luminile de sărbătoare aprinse în București, am ajuns la Teatrul Național, pentru un spectacol-eveniment pe care mă bucur că teatrul l-a reluat, după succesul din 2015. „Magic Național” este o propunere atipică, din partea lui Ion Caramitru, care semnează regia spectacolului-concert, dar care este și în postura de amfitrion, pe scenă.
Am văzut Naționalul dintr-o altă perspectivă. A fost o seară ca între prieteni, cu muzică de petrecere, care abia te lasă să stai pe fotoliile din sală. Mai mult decât atât, a fost o ocazie pentru ca actorii pe care-i vedem deseori atât de transpuși în roluri celebre, să fie ei înșiși, captivând sala prin… muzică.
Așadar, Ion Caramitru, Medeea Marinescu, Marius Manole, Tania Popa, Istvan Teglas, Anca Sigartău, Lari Giorgescu, Aylin Cadîr, Eduard Adam, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea, Petre Ancuța, alături de Emy Drăgoi, 3d Pro’ect, Jazz Hot Club Romania și Lucian Maxim, au fost artiștii serii.
Evenimentul mi-a dat impresia că ar fi fost gândit la o șuetă alături de prieteni, întrucât toate momentele din spectacol au avut parfum de amintire care merită povestită ani de-a rândul, culeasă de la alte și alte concerte și spectacole. Adică, „Magic Național” e un mănunchi de momente artistice în care fiecare dintre artiștii care le interpretează știe că se potrivește. Am zâmbit câteva zile mai târziu, când am văzut că Anca Sigartău și Emy Drăgoi sunt așteptați pe scena Teatrului de Vară „Radu Beligan” din Bacău, să cânte împreună. Deci, poate că am dreptate.
Și ce provocare neașteptată întâlnirea cu Emy Drăgoi pe scena Naționalului Bucureștean. Neașteptată… și pentru el, pentru că i se citea în privire dregul cu care-și privea fetele cântând la vioară. Și cât de atipică potrivirea cu Marius Manole sau Caramitru însuși, de pildă. Că Tania Popa dă foc scenei, știam deja, dar nu-mi imaginam cât de electrizantă este Anca Sigartău și nici că Medeea Marinescu (cu un curaj interesant al rochiei despicate îndrăzneț) stăpânește clapele pianului. Istvan Teglas a… dansat. Lari Georgiescu a făcut cea mai apetisantă… „salată” de cuvinte cu înțeles adânc, Aylin Cadîr a cântat reamintindu-ne, de fapt, că prin muzică s-a și lansat…
Mi-era dor de celebrele „varietăți”. Iar „Magic Național” seamănă mult cu momentele din Revelioanele de altădată, cu muzică, voie bună, dar și cu poezie și glume cuminți. Tare ar fi fost frumos ca, la aplauzele de final, să nu existe acea absență a unuia dintre artiști, (cunoscătorii fini ai zgomotelor de culise au sesizat), mai cu seamă că atmosfera a fost de prietenie, iar pe scena… e loc pentru toți.
