Cred cu tărie în Marile Întâniri, în oamenii trimiși de Sus să ne înlesnească alegerile și să ne aline Drumul. Eu însămi am fost binecuvântată să întâlnesc la timp oameni care să-și pună definitiv amprenta asupra sufletului meu și asupra parcursului meu.
Uneori mă întreb de ce simt realitatea altfel, de ce mă dor poveștile de mare dragoste de pe scenă, de ce plâng la spectacole, de ce continui sa cred în vise… Și-mi dau seama că, dincolo de firea mea sensibilă și pătimașă (ciudat, știu), își spune cuvântul universul artistic în care m-am format. Și, mai presus de orice, baletul – care m-a învățat ca atunci când nu-mi ajung cuvintele, să dansez!
Aveam câțiva ani când am pășit pentru prima dată în sala de balet. Am văzut-o de departe… Era acolo, printre oglinzi, jucându-se parcă de-a fața-ascunselea între două lumi – cea reală și cea imaginată în pași de dans. Îmi amintesc de colanții mei fucsia, care i-au atras și ei atenția. M-a întrebat cum mă cheamă și mi-a spus că am nume frumos. Apoi mi-a ales un loc la bară. Și acolo am rămas! Au trecut 20 de ani! 20 de ani în care m-am transformat din fetiță în femeie, în care am schimbat școli, joburi, ani în care mi-am împlinit speranțe, vise. Aproape totul s-a schimbat în viața mea. Un singur lucru a rămas la fel – locul meu la bara de balet, în fiecare luni seara. Și ochii ei albaștri, ale căror priviri mă caută, de fiecare dată, cu aceeași lumină. Pentru mine, Magdalena Rovinescu este o Mare Întâlnire.
Au trecut 20 de ani și timpul mi-a transformat-o din profesoară în prietenă! Am strâns amintiri din zeci de spectacole și turnee. Scriu aceste rânduri nu pentru a vă povesti parcursul profesional al acestui om talentat, care a devenit din prim-balerină, unul dintre cei mai cunoscuți profesori-coregrafi ai României, ci pentru a-i mulțumi public, o dată în plus, aici, pentru tot ceea ce a adus în viața mea în acești 20 de ani!
Când unii oameni îți taie aripile, Magda Rovinescu are darul de a-ți făuri altele, mai frumoase. Aripile dalbe cresc pe scenă și te poartă în lumi feerice! Ea m-a făcut să am încredere în talentul meu și să-mi dezvolt ambiția de a ajunge din ultima linie… singură, pe scenă, bucurându-mă de toată atenția publicului. Datorită ei copilăria mea a fost înnobilată de balet – refugiul meu când lumea devine de ne-nțeles. Ea mi-a dat cheia acestei lumi în care am pășit la braț cu personajele din cărțile de povești. Mai târziu mi-a spus că sunt frumoasă și m-a distribuit în roluri care m-au maturizat și m-au ajutat să-mi înțeleg corpul, mintea și sufletul. Pasiunea mea pentru dans m-a salvat de la o existență banală și m-a făcut, de multe ori, să mă simt puternică și frumoasă! Iar pe ringul de dans să am aripi, întotdeauna! Îi datorez un MULȚUMESC din inimă acestui om minunat!
Magda,
Peste noi au trecut deja 20 de ani! Nu știu când, și-aș vrea să te rog să-i spui timpului să mai stea și să aibă răbdare cu noi! Zboară prea repede, întocmai ca un șir lung de piruete pentru care ajung prea rar să fac preparațiile.
Când am intrat prima dată în sala de balet eram un copil. Acum îți scrie o femeie care își dorește ca, într-o bună zi, să-și aducă fetița la balet. Tot așa, în colanți fucsia. Și tu să fii acolo și să o iei de mână, conducând-o spre cele mai frumoase povești. Așa cum ai făcut cu mine! Și așa cum ai făcut cu mii de copii – unii sunt astăzi balerini de succes, alții au pășit către alte domenii, dar dansul le-a asigurat cele mai frumoase amintiri. Ai modelat sute de copii, din fiecare generație, de vreo 30 de ani încoace. Noi suntem parte din România frumoasă, pe care ai construit-o și tu, la Studioul M!
Dincolo de orice, Magda, între noi e… pentru totdeauna!
Mi-ai semnat, cândva, pe o fotografie: „Pentru o viitoare prim-balerină”…
Viața a avut alte planuri cu mine. Și nu regret că m-am îndrăgostit de jurnalism, însă uneori încă mai închid ochii, și, în vis, Magda, sunt cea mai grațioasă prim-balerină și înfrunt, de fiecare dată, luciul scenei în coregrafii amețitoare! Poate că, de fapt, despre asta este baletul, Magda, despre VIS!
Și, cum timpul are un mod interesant de a ne arăta ce și cine contează cu adevărat, mâine, 22 decembrie, mi se va împlini încă un vis. Vom împărți scena! Am onoarea de a prezenta spectacolul-tradiție MAGAZINUL DE PĂPUȘI la Opera Națională București.
Vă așteptăm, de la ora 19.00!
