Mi-e dor de anii în care timpul avea răbdare, la fel cum mi-e dor și de zilele pe care le număram până la Crăciun. Mi-e dor de colindele de atunci, mi-e dor de zăpada printre gene la fel cum mi-e dor să mai încap în sania trasă de tata, să fiu copilul perfect pentru mama și să mănânc fără grijă prăjiturile bunicii. Mi-e dor de unchiul meu, care s-a mutat în stele, și care a fost primul Moș Crăciun (în costum adevărat) care a venit chiar acasă la brăduțul împodobit și mi-a ascultat poeziile. Mi-e dor să găsesc sub brad cadourile și să cred că Moșul chiar a venit ca un duh! Nu i-am prins niciodată pe ai mei punând cadourile, și nici nu le-am găsit prin casă! Nu știu cum au făcut, dar toate Sărbătorile copilăriei mele au fost de poveste. Și-am știut întotdeauna adevărata semnificație a Crăciunului – Nașterea Minunată, care este departe de aglomerație, shopping și filme ieftine!!!
În anii aceia, petreceam ore întregi în jurul bradului, dansând, spunându-i povești și poezii și minunându-mă de fiecare glob. Și mă întristam în fiecare an, când, într-o zi, bradul trebuia „să plece” din casă.
Știți că, pentru a ajunge Pom de Crăciun, un brad are nevoie de mult timp ca să crească? Între 7 și 15 ani…
…De aceea, eu am ales să împodobesc un brăduț artificial. Kitsch? Ei bine, kitsch să fie (ca în cazul florilor de plastic), dacă acest lucru înseamnă că măcar un brad (în plus) va prinde Crăciunul undeva la munte, în mediul lui natural, nu în living-ul meu. Eu prefer să mă bucur de verdele lui tot timpul anului, admirându-l așa cum e el… maiestos și puternic, și nu să-l văd cum se usucă acasă, sub ochii mei. Da, îmi doresc și eu un brad natural de Crăciun! Și-l voi avea atunci când am să locuiesc la casă și-am să-l împodobesc afară, privindu-l, an de an, cum e mereu Acolo de Crăciun.
Îmi place ca plantele (și oamenii) să prindă rădăcini!
„Nu miroase a brad în casă” îmi veți spune. Ba da, caut mereu o crenguță mică-mică, naturală. Atât de mică încât să nu-l doară pe brăduț dacă se desparte de ea. În plus, de ce să miroasă tocmai a brad în casă, când scorțișoara din ceaiul mereu cald e atât de ademenitoare?!
Iar peste timp am să le explic copiilor mei că Moș Crăciun trece cu sania printre brazii ninși. Sper ca țara mea să-i mai aibă atunci… Iar acest lucru depinde de noi!
Anul acesta nu tăia bradul, ci lasă-l „cu cetina tot verde”!