Octombrie 2004. Ploua. Am ajuns la o adresă de pe Strada Eminescu. Casa Vili. Am cunoscut-o atunci pe Liza Panait. M-a pus să fac câțiva pași, apoi mi-a spus că urma să intru în prezentarea colecției ei, câteva zile mai târziu. A fost primul meu job. Aveam 15 ani și eram o puștoaică de liceu.
Octombrie 2015. Ploua. Am ajuns la prezentarea celei mai recente colecții Liza Panait. În cele câteva minute care au trecut până când primul model a deschis prezentarea, mi-am dat seama, o dată în plus, că Timpul are modul lui de a cerne lucrurile, astfel încât, la ani distanță, clipele neimportante se șterg, rămânând doar cele cu o anumită semnificație.
Mi-am amintit de mine, la 15 ani. De bucuria de a fi în prima prezentare de modă pentru un designer consacrat. Întâlnirea cu Liza Panait îmi fusese prilejuită de Melek Amet. Și, Doamne!, e octombrie! Iar pentru mine fiecare început de octombrie vine trist. Din 2008, de când Melek a pierdut lupta cu o boală necruțătoare, îmi amintesc mereu că, pe 4 octombrie, ar fi fost ziua ei… La fel cum îmi amintesc cât de tare s-a bucurat pentru prima mea prezentare și cum mi-a împrumutat încălțămintea ei de podium, pentru că eu abia învățam să merg pe tocuri atât de înalte… Îmi amintesc și acum, în detaliu, ținutele pe care le-am prezentat atunci, machiajul, pregătirile, emoțiile, sala plină.
Iar acum, la ani distanță, prezentarea a avut loc în același spațiu, de la World Trade Plaza (Hotel Pullman). Până și podiumul a fost orientat la fel. Însă peste mine, peste noi, au mai trecut 11 ani… Am închis ochii și mi-am imaginat că o întâlnesc pe Eveline, puștoaica de atunci. Ce să-i spun mai repede, oare, din prezent?!
Fiecare prezentare a Lizei Panait este un spectacol. Colecția POEME BOEME este pentru femeile care continuă să creadă în poezia fiecărei zile și a fost inspirată de perioada anilor ’60-’80. „Am vrut să le fac o bucurie femeilor, să-și aducă aminte că au nevoie să se întoarcă la feminitate, la romantism, au nevoie și de o viață boemă”, spune designerul despre cea mai recentă colecție a sa, care, de data aceasta, a adus pe podium culoare, picturi, broderii, franjuri, piele, blană, denim, jerseuri din lână, dantelă, tulle. Iar fondul muzical care a însoțit prezentarea ne-a purtat de la „Road To Hell” – Chris Rea până la „Dance Me to The End of Love” a lui Leonard Cohen.
La evenimentul din 20 octombrie, cei aproape 500 de invitați au aplaudat un spectacol de modă. Timp de o oră și jumătate, modelele (printre care și Maria, fiica designerului) au defilat neîntrerupt, schimbând ținute complete – de la încălțăminte până la accesorii. Liza Panait și-a obișnuit publicul cu evenimente grandioase, prezentările sale fiind adevărate repere în agenda celor care o cunosc deja.
Am plecat cu bucuria de a fi văzut o colecție impresionantă și cu emoția reîntâlnirii cu Liza Panait, care pentru mine, va rămâne mereu omul care mi-a oferit prima bucurie, dintr-o serie de Întâmplări care aveau să-mi construiască încrederea în mine și să-mi deschidă o lume frumoasă!
