De jumătate de ceas stătea cuibărită în braţele lui. Ştia exact cât timp trecuse de când îşi lăsase tâmpla să coboare pe mâna lui, ca într-un somn de moarte. O condamna timpul, ar fi condamnat-o şi lumea-ntreagă! Era opt şi jumătate, dar părea mult mai târziu. Ce păcat că toamna