Am întâlnit-o pe Luciana Gingărașu în perioada în care realizam emisiunea „Omul cu Chitara” la TVR, alături de Ducu Bertzi. Apoi ne-am revăzut în public la concerte folk și la lansarea cărții mele „Femeia la 30 de ani”. În tot timpul acesta, am remarcat fotografiile pline de sensibilitate de pe pagina ei de Facebook. Rar am văzut fotografii mai frumoase! Luciana este și ea, o Femeie la 30 de ani. Este parte din generația mea și am vrut să o cunoașteți! În plus, este profesionistul pe care l-ați vrea alături când construiți un site sau plănuiți modele de grafică! O găsiți aici: LUCIANA
– Cine ești tu, Luciana?
Îmi place să-l citez pe brăileanul meu, boemul Fănuș Neagu! Cred că sunt unul dintre: „frumoșii nebuni ai marilor orașe”! Sunt un om, un om printre oameni! Un om simplu, introvertit, cu vise mari! Un om care nu și-a pierdut speranța, care luptă încă să vadă sclipirea din sufletul fiecărei persoane pe care o întâlnește! Un om cu principii morale solide!
– Ești din Brăila. Unul dintre cele mai frumoase orașe ale României, spun eu… dar un oraș astăzi părăsit… un oraș care cred că va dispărea, în curând. Când și cum ai ales Bucureștiul?
Brăila nu o să dispară! Atâta timp cât oamenii născuți aici nu uită de unde au plecat, Brăila, orașul cu salcâmi, va exista! Și slavă Domnului sunt oameni care nu uită! Am ales Bucureștiul în momentul în care am dat admitere la facultate! Sinceră să fiu, am ales Bucureștiul din două motive: pentru că voiam să intru la ASE și pentru că exista tren direct Brăila-București și intervalul de timp parcurs între cele două era decent!
– Care crezi că ar fi prima măsură care ar ajuta la salvarea orașului tău?
Sunt multe orașe în aceeași situație! Orașe cu un potențial enorm! Schimbarea trebuie să se producă la un nivel mult mai înalt! Și atunci lucrurile se vor schimba ușor, ușor!
– Dacă ar fi să faci să încapă Brăila într-o fotografie, ce ai fotografia înainte de toate?
Ceasul-turn din Piaţa Traian mângâiat de lumina superbă a apusului!
AM COCHETAT MEREU CU FOTOGRAFIA
– Ești web designer, te pricepi la grafică… Cu toate aceste platforme de socializare, crezi că mai este site-ul de prezentare reprezentativ pentru o personalitate? Sau site-urile sunt utile acum doar când sunt „magazine”?
Consider că este vital un site de prezentare bine optimizat, care funcționează impecabil pe orice tip de dispozitiv media! Din punctul meu de vedere este cea mai elegantă metodă prin care îți poți face simțită prezența în mediul online! Scopul rețelelor de socializare este chiar socializarea! Mediul este informal, poți ajunge mai ușor la publicul țintă! Când mergi la un interviu de angajare îți alegi cele mai elegante haine! E primul pas spre reușită! Așa e și cu websiteul!
– Vezi lumea prin fotografii. Și, cu ajutorul lor (și al tău), pare mai frumoasă. Cum ai descoperit fotografia?
Am cochetat mereu cu fotografia! Bunicul meu din partea mamei era pasionat de fotografie! Oarecum am crescut cu fotografia! A ars mocnit ceva, undeva… până în august 2014 când mi-am achiziționat primul DSLR, un Nikon D5100. De atunci am pornit în această aventură! Doi oameni, din domeniu, m-au încurajat mereu: Vlad Eftenie și Andrei Bîrsan! O să le fiu mereu recunoscătoare!
– Avem telefoane inteligente și fel de fel de aplicații pentru fotografii. Crezi că acum toată lumea poate deveni fotograf?
Eu nu sunt fotograf profesionist! Iubesc fotografia! Sunt un om care transformă momente în amintiri. Fotografia este emoție! Este adevărat că astăzi avem la dispoziție mult mai multe device-uri și programe, dar să fii fotograf profesionist înseamnă mult mai mult, din punctul meu de vedere.
– Mi-am dat seama că fotografia este una dintre marile tale pasiuni urmărindu-te pe rețelele de socializare. Când ai timp pentru ea?
Fotografia este mai mult decât o pasiune! Fotografia mă ajută să descopăr atât lumea exterioară, cât și lumea mea interioară! Când m-am apucat de fotografie mi-am dat seama, de exemplu, că până în acel moment eu nu priveam cerul atât cât ar fi trebuit! Fotografia mi-a permis să ies din zona mea de confort! Fotografia îmi oferă libertatea de care am nevoie! Fotografiez oricând! Am nonstop cu mine un aparat de fotografiat! Dacă ești prezent în „Prezent”, dacă-ți lași creativitatea să zburde și vibrezi când faci acest lucru, e imposibil să nu surprinzi scânteia.
– Care este viitorul în fotografie? Am trecut de la print la digital… doar prin rarele expoziții mai vedem fotografii tipărite… Revistele… s-au dus și ele…
Printul și digitalul o să meargă braț la braț și în viitor! Au loc multe expoziții, se lansează multe albume de fotografie. Chiar dacă a rămas un pic de nișă, printul nu o să dispară! Ne putem imagina un scenariu: dacă mâine facebook-ul intră în colaps… Unde sunt fotografiile noastre!? Sau se strică hardul extern, sau, sau… În schimb, fotografia tipărită rămâne!
– Faci și tu parte din generația celor care una studiază și alta profesează. Adică generația nevoită să se adapteze, să învețe din mers, generația care nu mai are limită de competențe ci trebuie să se descurce la toate pentru a avea un job mulțumitor. Cât din ce faci ai învățat de la școală și cât de la viață?
Am terminat Cibernetică. Tot în IT lucrez, chiar dacă am ales partea mai creativă: web design, grafică! Fac și programare, fără probleme! Dar, da, ai mare dreptate! Chiar trebuie să fii bun la toate! Este foarte important ce faci la școală, dar nu ajunge! Dacă nu eram autodidactă, era dificil! Oooo, școala vieții este extrem de importantă! Poate cea mai importantă! Mai ales din punct de vedere al dezvoltării personale! Poți să fii expert în domeniul în care activezi dacă situațiile/oamenii care apar în viața de zi cu zi îți dau șah mat… la un moment dat clachezi! Realizezi că după ce ai terminat studiile, trebuie să începi o altă școală, tu cu tine! Nu e un drum ușor, chiar deloc, dar nu e imposibil!
– Ești înainte de pragul celor 30 de ani. Ți-ai reconsiderat valorile? Ai reevaluat Timpul?
Ooo, da! Procesul acesta a început în urmă cu un an și jumătate! Am învățat că trebuie să-ți rezolvi problemele cu acel copil interior, pe care toți îl avem undeva acolo! Că trebuie să lași în spate orice fel de frică! Am ajuns în punctul acela în care doar de Dumnezeu îmi mai este frică! Trebuie să trăim Prezentul ăsta, pentru că doar pe el îl avem! Nu trebuie să ne complacem în situații care nu ne fac bine, mai ales sufletește, emoțional, doar așa pentru că trebuie… La fel cu oamenii! Dacă nu împărtășim aceeași energie interioară, de ce să insistăm! Indiferent de tipul relației! Dacă poți să faci bine, fă-l! Dacă nu, nu! Treci mai departe! Răul poate fi făcut extrem de ușor! Și nu-ți călca în picioare propriile principii! Pentru nimic! Consider că e singura cale prin care un om își poate păstra demnitatea!
– Porți foarte des pălărie. Cât de des spui „jos pălăria” pentru un lucru bine făcut din România?
Eveline, cred că lucrurile bine făcute vin din gesturi mici, aparent nesemnificative! Știi, cărămidă peste cărămidă… E foarte important să nu privim de pe margine viața noastră, ci să fim acolo în mijlocul acțiunii! Cu alte cuvinte să ieșim cât mai des din zona noastră de confort! Să nu ne facem că nu vedem, nu auzim, faptul că cel de lângă noi are nevoie de ajutor, indiferent că este un cunoscut sau un străin! Sunt multe situații care îmi bucură sufletul! Și da, pot spune: „Jos pălăria!”, chiar dacă nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit!
ÎN ULTIMUL AN, AM TOT FOST TURIST CU RUCSACUL ÎN SPATE ÎN ȚARA MEA! E DE VIS!
– Care crezi că este cel mai frumos loc din București? Dar din România?
Fiecare loc/zonă are farmecul lui/ei! Dar, de exemplu, un apus în Herăstrău trebuie trăit/simțit de oricine! Avem o țară extrem de frumoasă! Nici nu ne dăm seama de acest lucru! În ultimul an, am tot fost turist cu rucsacul în spate în țara mea! E de vis!
– În ce anotimp iese cel mai bine Bucureștiul în fotografii?
Prin intermediul fotografiei am descoperit că Bucureştiul chiar e frumos! Fiecare anotimp vine cu aerul lui, culorile lui, lumina lui! Totul se schimbă! Fiecare are farmecul și misterul său!
– La pas, Bucureștiul este altfel decât văzut din trafic?
Absolut! La pas, Bucureștiul e total altul! În trafic te enervezi, garantat! La pas, nu ai de ce! Te lași purtat de val și de povestea orașului! Vă spune un om care face minim 20.000 de pași prin București, zilnic!
– Ai mulți prieteni? Ce faci în timpul liber?
Nu! Am fix cât îi trebuie sufletului meu! În timpul liber mă plimb, citesc, ascult muzică! Și fotografiez!
– Obișnuiai să fotografiezi oameni în tren. Le știi poveștile? Cum i-ai ales?
Am considerat că este bine să știu niște lucruri despre colegii de banchetă/compartiment! Totuși, călătoresc împreună cu ei aproape 4 ore (București-Brăila, Brăila – București)! Da, cu majoritatea am stat de vorbă! Am aflat destul de multe lucruri despre ei, despre bucuriile și tristețile lor! Cel mai mic tovarăș de drum avea câteva luni, cel cu cea mai mare experiență de viață, 80! Domnul Costel cu o poftă se viață incredibilă, care merge în excursii de 7 ori pe an.
– Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit și crezi că e uitl să-l dai mai departe?
Este foarte important să fii bine tu cu tine! Nu fi spectatorul vieții tale! Drumul tău, e drumul tău! Indiferent!
– Ce te bucură?
Să știu că ai mei sunt bine! Asta mă bucură cel mai mult!
– Cum vezi generația noastră?
Generația noastră are la dispoziție tot ce-i trebuie ca să îndrepte lucrurile! Încă se pot face lucruri extraordinare!
Dar trebuie să înțelegem că:
“Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!”
