Dacă în fiecare oraș al României ar fi măcar un om ca el, țara aceasta ar ajunge departe! Pentru că, înaintea oricărui motor financiar, stă pasiunea! Din pasiune, Laurențiu Bănescu a reușit să revitalizeze o micro industrie pe cale de dispariție în România dar mai ales să ofere românilor, ceva ce nu poate fi măsurat în rezultatele financiare ale afacerii sale: amintiri, la o bere cu cei dragi. Bere românească, făcută, așa cum zice co-fondatorul Zăganu, de oameni pentru oameni!
– Îți amintești cu cine ai băut prima bere?
Am început bine, nu îmi amintesc 🙂 dar îmi amintesc că primele beri le beam cu prietenii, la parterul blocului. Erau sticle returnabile de 1l, care ni se păreau, la vremea respective, cele mai bune.
– Te-ai format într-o țară care încearcă să adapteze modele de afaceri de succes. Ce știa România despre berea artizanală în 2013, atunci când voi ați vândut prima sticlă de bere Zăganu?
Așa este. În România, din 1990 încoace, în general tot încercăm să adaptăm concepte, să adoptăm și să consumăm ce este importat, „de calitate germană” – cu ambalaje noi, frumoase, poleite sau „americane cauciucate”. Din păcate, cest lucru a dus la distrugerea unei micro-industrii în România, cea a berilor locale, artizanale. Cifrele arată că existau, dupa 1990, peste o sută de fabrici mici în țară. Totuși, ne bucurăm că acum, spre deosebire de atunci, oamenii se îndreaptă către produse autentice, locale. Bineînțeles că amândoi am călătorit, și eu și Alexandru, și peste tot am încercat berile locale, artizanale, nepasteurizate și de aici s-a născut o mică frustrare că la noi nu există așa ceva, că există o singură fabrică mică, independent, care producea bere artizanală. Și așa am pornit la drum și s-a născut Zăganu. Am căutat o fabrică mica, drumurile ne-au dus la Măneciu-Ungureni și am pornit la drum.
„IDEEA A VENIT LA O BERE”
– A existat o perioadă de testare? Cui ați dăruit prima sticlă din producție?
Recunosc că primele beri din producție le-am băut noi, de ziua mea, cu prietenii, în vara lui 2013, pe când așteptam încă autorizațiile de funcționare care urmau să ne vină abia în octombrie. A fost o senzație incredibilă să bei din prima ta bere, direct din tancul de fermentare! Îmi aduc și acum aminte momentul, ca și când ar fi fost ieri. Apoi, primii noștri clienți au fost tot prieteni, oameni cărora le-am povestit ce vrem să facem și care au avut încredere în noi, cei mai mulți dintre ei fiind și astăzi clienți buni.
– Cum v-a venit ideea să începeți acest business? Și cine (dintre tine și Alexandru Geamănu) a făcut primul pas?
Ideea a venit la o bere, evident, la ziua unui prieten, când Alexandru m-a abordat să facem împreună un business. Detaliile le-am discutat a doua zi, însă prima opțiune a fost o fabrică de bere bună, artizanală. Părea o glumă când am auzit, prima oară, „ne place berea, hai să facem o fabrică mică de bere”, însă ideea a evoluat în mintea noastră și așa a apărut Zăganu.
– Tu – corporatist – el publicitar. Cât vă mai aduceți aminte acum de viața de dinainte de Zăganu? V-ați putea întoarce la vechiul ritm?
Surprinzător, cred că ritmul e mai susținut acum decât la joburi, ca să nu mai vorbim de responsabilitate. Dacă înainte așteptam salariile pe 10 și 25 ale lunii, și ne resetam mințile complet în weekend, când ai businessul tău ești conectat la el toată săptămâna, toată ziua, și greu reușești să te desprinzi, mai ales în primii ani, când ai impresia că întotdeauna mai e ceva de făcut și, surpriză, nu le poți face decât tu. Și, pe lângă responsabilități, în primii ani de business pe cont propriu nu mai există nici „drogul” puternic numit salariul lunar, care creează dependență, indecizie, frică de asumare a riscurilor. E mai ușor, desigur, să te joci cu banii altora la un job bine plătit decât cu ai tăi, când pornești ceva de la zero.
„ZĂGANU ESTE UN CUVÂNT PUTERNIC, PROFUND ROMÂNESC, LA FEL CA BEREA NOASTRĂ”
– Cum ați ales numele produsului?
„Zăganu” a ieșit natural în evidență, după ce am analizat o listă de multe posibile variante. Am ales vulturul bărbos, specie disparută, din nefericire, din România, încă de acum 80 de ani, pentru că metaforic el semăna cu povestea fabricilor mici, artizanale, și ele „vânate” până la dispariție. În plus, fabrica este lângă muntele Zăganu, al cărui nume e dat de zăgan, de vulturul bărbos. Apoi, spre deosebire de alte nume, „Zăganu” este un cuvânt puternic, profund românesc, la fel ca berea noastră.
– Ați avut o strategie bine definită sau v-ați adaptat din mers?
Cred că am făcut câte puțin din ambele, în sensul că am avut atât o strategie foarte bine pusă la punct de a ne pune produsul pe piață, dar mai ales un fir roșu general pe care am mers și pe care mergem în continuare: bere bună, proaspătă, artizanală, făcută doar din ingrediente naturale care pot fi pronunțate cu ușurință, fără nici un compromis legat de calitate, respectând mereu procesul natural de fermentare al berii. Dar am și schimbat din mers, ne-am mai adaptat atunci când s-au ivit nevoi speciale de a investi, upgrada utilajele sau când au apărut noi oportunități de promovare, neprevăzute.
„AM CREAT UN BRAND ROMÂNESC AUTENTIC, DE LA ZERO”
– Ce îți place cel mai mult la produsul pe care îl oferiți României?
Îmi place, în primul rând, că am revitalizat în România o micro-industrie pe cale de dispariție, prin activitatea noastră de pionierat, din 2013 până azi. Apoi, că am creat un brand românesc autentic, practic de la zero, fără bugete de marketing. Ne place că oamenii apreciază berea Zăganu, produsul în sine, și asta e foarte important pentru noi: vrem să ducem Zăganu în cât mai multe locuri din țară și din afara țării.
– Cea mai dragă poveste de când ați pornit afacerea?
Sunt multe povești frumoase: când am băut prima bere, când am livrat prima bere cu factura 001, când a venit primul mesaj de felicitări de la cineva pe Facebook, când ne-a sunat primul client, din proprie inițiativă, să ne ceară berea spre vânzare – pâna atunci noi făcând munca de a merge pe la peste 300 de clienți. Apoi, când am deschis barul din Calea Victoriei și am primit primul grup de studenți la master, cărora le-am făcut o degustare cu berile noastre, și așa mai departe. Încă ne bucurăm, în fiecare săptămână, de câte un moment frumos.
– Care este cel mai frumos sentiment atunci când te ocupi cu totul de un produs?
E un sentiment fantastic de mândrie când știi că ai creat ceva, un brand care este apreciat de oamenii din toată țara, când știi cum a prins viață, când știi toți pașii prin care ai trecut ca, într-un final, berea să curgă liniștită în paharul unui client mulțumit.
„LA FABRICA DE BERE BUNĂ PROMOVĂM ȘI BERILE ARTIZANALE ALE COLEGILOR NOȘTRI”
– Aveți rivali în piață?
Dacă ne referim la alți microberari, eu cred că nu – ne cunoaștem între noi, colaborăm și suntem prieteni. Mai mult, în 2017 am deschis un bar pe Calea Victoriei, Fabrica de Bere Bună, unde vindem și promovăm berile artizanale ale colegilor noștri din București și din țară. Cu berile industriale însă e altă poveste: noi îi vedem pe ei ca adevărații competitori, și reciproc. Piața de Horeca, de exemplu, este împânzită de contracte de exclusivitate cu marii berari, care ne restricționează accesul nouă, micilor producători. În plus, piața de bere din România este de 15-16 milioane hectolitri anual, iar noi, micii producători, avem abia 0.1-0.2.% din ea și misiunea noastră comună este schimbarea comportamentului de consum al oamenilor în direcția berilor artizanale, autentice, produse în cantități mici, cu atenție către calitate și gust.
– Care ar fi primul sfat pe care l-ai da celor care ar vrea să facă ce faceți voi?
Să facă din pasiune, nu pentru ca e „cool” sau pentru bani.
– E o afacere care v-a îmbogățit?
Nici vorbă! Abia după trei ani am reușit să scoatem capul la suprafață, să achităm din datorii și să încasăm niște salarii decente. Acum, după 6 ani, putem spune că businessul se apropie de maturitate, dar încă sunt multe de făcut, de dezvoltat, de upgradat, de modernizat, de investit. Am învățat însă să avem răbdare, credem că banii nu sunt decât consecința lucrului bine făcut, cum spunea un prieten bun.
– Ce „talente” sunt necesare pentru a avea succes într-o afacere cu bere?
Pasiunea pentru bere artizanală, în primul rând, e esențială. Apoi, e nevoie de creativitate pentru a crea un brand și pentru inovație, dar mai ales de ambiție, perseverență în fața obstacolelor. Dar e nevoie și de lucruri mai puțin „sexy si glamorous”, cum ar fi: gândire strategică, cunoștințe financiare, plan de marketing și de vânzări.
„ZĂGANU E O BERE PRODUSĂ DE OAMENI, PENTRU OAMENI”
– Cu cine te sfătuiești atunci când nu ești sigur de decizii?
Cu asociatul meu, Alexandru, cu anumiți prieteni care au sfaturi avizate, cu familiile. Cred că nesiguranța, pe măsură ce businessul crește, e inevitabilă – e important să iei deciziile bune. Și e important să te sfătuiești cu cine trebuie, nu cu persoane care te descurajează sau care te umplu de griji și de nesiguranță.
– Cât de mare e fabrica? Cum sunt oamenii de acolo?
Fabrica e micuță, e o clădire în mijlocul satului Măneciu-Ungureni. De când am cumpărat-o de la fostul proprietar, ne-am considerat norocoși că am găsit acolo și o echipă de oameni pricepuți și serioși, pe care îi avem și astăzi în echipă.
– Cum plănuiți să vă extindeți?
Plănuim să ne extindem organic, așa cum am făcut-o și până acum, de la an la an, pentru a ne crește capacitatea dar și pentru a găsi clienți noi, în toată țara.
– Ce-ar trebui să știe oamenii atunci când văd pe raft, la magazin, berea Zăganu?
Că este o bere produsă de oameni pentru oameni, cu respect față de procesul natural de fermentare, de ingrediente, de rețetă.
– Ai și un bar. Acolo e… principalul punct de desfacere?
Barul l-am deschis abia în August 2017, la patru ani după ce am început să vindem prima bere Zăganu. Deși părea parte din planul inițial, resursele noastre au fost insuficiente. Este un loc de „desfacere” foarte bun, dar și unul de promovare, în care vindem toate berile Zăganu la draught precum și beri de la alți producători mici, din toată țara.
– Care este partea cea mai frumoasă, atunci când ai un bar al tău?
Partea cea mai bună, când ai un bar al tau, este că poți să te întâlnești acolo cu prieteni, cu oameni cu care discuți business, să îți guști berile proaspăt aduse de la fabrică, sa lansezi beri noi, să vezi ce beri au mai inventat colegii microberari… și asa mai departe. Sunt multe avantaje 🙂
– Datorită activității, îmi imaginez că ai mulți prieteni. Faci cinste, de fiecare dată?
Am, într-adevăr, mulți oameni cunoscuți, dar și prieteni apropiați cu care interactionez zilnic. Legat de cinste, delicată problem: îmi aduc aminte că am citit undeva recent un citat care spunea „If your friend owns a business, support him by buying their products, not by asking for something for free all the time”. Cred în asta și mă comport în consecință și eu cu prietenii care au businessuri.
– Cum ești, dincolo de job? Ce pasiuni ai?
Călătoritul în locuri noi dar și în natură, cititul… dar și audio-books, snookerul, muzica.
– Cât de des călătorești?
De câte ori pot și am ocazia, călătoresc! Îmi place să văd locuri și oameni noi, să încerc arome locale, fie ca e vorba de mâncăruri, fie că e vorba de beri artizanale sau de vin.
– Care este cel mai îndepărtat loc în care a ajuns o bere Zăganu?
Din informațiile nu tocmai precise pe care le avem, cel mai departe a ajuns în Mexic, ne-a și alertat în acest sens un fan Zăganu. Dar am dus noi în Statele Unite, pentru degustare și schimb de experiență, când am fost să vizităm niște berării locale, la invitația unui prieten bun, în California.
– Cu cine ai ieși la o bere, dacă ai ști că nu te-ar refuza?
Nu pot să-ți spun, pentru că ar trebui să te rog să nu publici.
