LA BAYADÈRE, NATION OF ILLUSION - NOISM - ÎNTÂLNIRILE JTI * Eveline Păuna

Întâlnirile JTI sunt, de fiecare dată, o invitație pentru a descoperi dansul contemporan. Inaugurate în 2000, de compania de balet Bejart Ballet Lausanne, „Întâlnirile” au adus în România, de-a lungul timpului, dansatori, coregrafi și trupe celebre de balet: Nacho Duato și Compañía Nacional De Danza, Joaquín Cortés, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Ballet Nacional de Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vortice Dance Company, Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, iar în 2016 Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy. Ediția din 2017 a fost prezentată de Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei și în colaborare cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. „Întâlnirea” a fost organizată, și în acest an, de Fundația Art Production, consilier artistic – Silvia Ghiață. În universul cultural românesc, „Întâlnirile JTI” se numesc, neoficial, „Întâlnirile Gildei Lazăr”, ca simbol de mulțumire pentru activitatea acesteia în slujba culturii.

„Întâlnirea” din 30 martie, de la Teatrul Național din București a însemnat spectacolul „La Bayadère – Nation of Illusion”. Spectacolul a fost prezentat de compania japoneză de dans – Noism, în regia semnată de Jo Kanamori.

Povestea de pe scenă a împletit cuvântul cu mișcarea, simbolul cu iluzia, istoria cu imaginația. Acțiunea se desfășoară pe câmpiile îmbelșugate ale Imperiului Maranchu. „Țara iluziilor” merge pe urmele amintirilor vagi ale unui bătrân singur și ale unui colaps determinat de un conflict între politică, religie și rasă. Prin intermediul poveștii, vocile celor care nu mai sunt – dar există dincolo de limitele amintirilor și istoriei – apar pentru a pune întrebări.

„La Bayadère – Nation of Illusion” este un spectacol între două lumi, construit într-o simetrie absolută, despre iluzia îmbătătoare a puterii, ura distrugătoare și magia iubirii. Remarcabilă este imaginea coregrafică ce sugerează trecerea timpului – la început mișcarea bătrânului se petrece invers decât acele unui ceasornic, apoi în final, în sensul firesc.

Povestea începe cu amintirile unui bătrân pe nume Murakami. Mergând pe firul amintirilor vagi, el reînvie o țară imaginară, Maranchu, care se pare că ar fi existat cândva pe meleagurile unde trăiește el acum. Murakami a fost, demult, agent secret al Imperiului Yanpao în țara Maranchu. În această țară, care apare deodată în pustiul bătut de vânt, veniseră mai mulți oameni de diferite naționalități, în căutarea unui ideal. În Maranchu conviețuiau cinci etnii, într-o falsă armonie: Maranchu – grupată în jurul împăratului țării, Mengzai – formată din trupele de cavalerie, Calyon – a dansatorilor, o clică militară provincială (Bazoku) și rezidenți din Yanpao.

Bator, comandantul trupelor de cavalerie de etnie Mengzai, se iubește pe ascuns cu Miran, o dansatoare de etnie Calyon, dar Pushe – împăratul celor de etnie Maranchu – vrea să o căsătorească pe fiica sa, Fui-Sheng, cu Bator, ca un simbol al bunei conviețuiri dintre cele cinci etnii. Bator se zbate între dragostea pentru Miran și iubirea de popor și acceptă să se logodească cu Fui-Sheng, crezând în independența etniei Mengzai. Pe de altă parte, de Miran este atras și Galsin, refugiat din țara vecină – Aurore. Însă ea îl respinge, ocazie cu care Galsin află că Miran se întâlnește pe ascuns cu Bator. Atunci când Galsin îi spune împăratului Pushe despre acest lucru, agentul Murakami începe să acționeze în secret. Politică, religie, confruntare etnică… pe fondul speculațiilor tuturor, care se ridică precum un vârtej de ură… Ceremonia de logodnă dintre Bator și Fui-Sheng este pe cale să înceapă…

Crearea acestui spectacol a început în 2015, când regizorul Jo Kanamori i-a solicitat scenaristului Oriza Hirata să scrie, pentru compania Noism, o lucrare care să aducă în atenție probleme sociale de dincolo de metafore. Remarcabile sunt costumele – care uneori par a dansa chiar fără a fi „locuite” de dansatori. Scenografia, costumele și decorurile sunt realizate de arhitectul Tsuyoshi Tane, designer-ul Yoshiyuki Miyamae (IsseiMiyake) și creatorul de mobilier Masaki Kondo. Muzica îmbină capodopera lui Ludwig Minkus, cu noutatea adusă de muzica lui Yasushiro Kasamtasu.