50 de ani… O jumătate de veac s-a așternut peste imaginea celui care a fost Nicolae Bouleanu, interpret de folclor. A pus în cântecele sale specificul oltenesc și a fost iubit de oameni. Cei care l-au cunoscut vorbesc și astăzi cu emoție despre bunătatea sa și despre harul ales. Am căutat amintiri despre el și-n mine însămi, întrucât l-am iubit și-am învățat să-i prețuiesc amintirea fără a avea vrun crâmpei de realitate între noi, știind însă că, în ceea ce sunt, s-or fi ascuns rugăciuni vechi. Pentru mine, Nicolae Bouleanu e emoție și bunătate, înseamnă câte o lacrimă pe furiș de la bunica, dorul din ochii mamei și-ai mătușii și câte un crâmpei de slovă salvat de pe discuri vechi. Și pentru că amintirile mele nu cuprind Timpul său de poveste, acum la ceas de omagiu, vă rog să primiți cuvintele mamei mele, ca pe o Lumină pentru Nicolae Bouleanu, Bunicul meu.

 

 

Nicolae Bouleanu s-a născut pe 22 aprilie 1924, în satul Fratoștița, județul Dolj, în inima Olteniei. Mama sa, Maria, o femeie de o frumusețe deosebită, pe care a moștenit-o și el, era casnică, iar tatăl său, Andrei, era unul dintre oamenii de vază ai satului. Nicolae Bouleanu a avut trei surori și doi frați, fiecare având destin cât pentru o carte – mama sa a supraviețuit mutării la cele veșnice a doi dintre copii și a soțului. A trăit până la 97 de ani. Andrei Bouleanu, tatăl lui Nicolae, a murit la 73 de ani. De fapt, acestor 50 de ani le-au supraviețuit doi dintre frați.

Tatăl lui Nicolae Bouleanu a trăit o viață plină de cântec. El i-a transmis fiului său dragostea pentru muzică și, mai cu seamă, pentru muzica populară și folclor. Ambii părinți se ocupau cu agricultura și se bucurau de un respect deosebit în comună, poate și datorită poziției materiale pe care au avut-o înainte de colectivizare. Apoi, după acel episod al istoriei, au devenit oameni de rând, ca poziție materială, însă aleși ca har și dăruire pentru muzică, pentru valorile tradiționale, pentru frumos.

 

Un plus de respect din partea oamenilor l-au primit prin faptul că familia era cunoscută și pentru preoții pe care i-a dăruit zonei: bunicul, unchiul, cumnatul și nepotul lui Nicolae Bouleanu au ctitorit și au slujit biserica din Fratoștița. Ca semn de prețuire, respect și dor, Dan Bouleanu, fratele său, și-a numit băiatul – care este acum preotul satului – „Nicolae”. Și Dumnezeu a vrut ca el să și moștenească timbrul vocal al unchiului său.

Nicolae Bouleanu a urmat cursurile Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea, remarcându-se prin vocea pentru care Părintele Justinian Marina, profesorul său și, ulterior, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a avut o prețuire deosebită pe care a păstrat-o și în anii de după studiul la Seminar.

Din cauza faptului că vremurile comuniste au început prigoana față de familia sa, trecută pe lista moșierilor, Nicolae Bouleanu s-a simțit nevoit să o salveze prin reorientarea spre „noua lume” și renunțarea la gândul de a deveni preot pentru că vremurile de atunci asupreau familia celor apropiați de Biserică. Deși, în sufletul său nu a renunțat vreodată la dragostea pentru Dumnezeu, a trebuit să se supună, aparent, principiilor vremii și a devenit secretarul Raionului Segarcea.

Dintre cei șase frați, toți cei trei băieți au avut carieră artistică. Paul Bouleanu, fratele care a murit la doar 16 ani de viață, a fost un elev valoros al Liceului de Muzică din Craiova, la violoncel. Dan Bouleanu, celălalt frate, a fost instrumentist profesionist – saxofon și clarinet, apoi metodist la Casa de Cultură a Orașului Filiași, iar acum este pensionar și are bucuria să-și vadă fiul slujind la biserica satului.

Nicolae Bouleanu a fost un fiu și un frate devotat până la sacrificiu – și-a ajutat familia și și-a susținut frații în școlile pe care le-au urmat. S-a căsătorit de foarte tânăr, la 21 de ani, cu Elena Enătescu. Împreună au două fiice – Mira (Maria) și Crina.

Alături de calitățile umane remarcabile – pentru că a fost un model de soț și tată, Nicolae Bouleanu și-a cucerit popularitatea și chiar notorietatea prin vocea sa caldă, interpretând zeci de cântece oltenești. A cântat întâi ca artist amator, la nivel local, apoi la nivel comunal și regional, cu o echipă artistică de succes la acea vreme – anii 1945-1952. Ulterior, a colaborat cu Orchestra „Nicolae Bălcescu” din Craiova, iar în anul 1954, în urma susținerii unui concurs, a devenit membru al Ansamblului Artistic al Armatei, în București. În acest colectiv s-a bucurat de respect și apreciere și a susținut numeroase spectacole în țară și turnee în țări socialiste: Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Germania Democrată, China. În acest ansamblu a activat până în anul 1966, când o boală năpraznică și fulgerătoare i-a curmat viața, la doar 42 de ani.

În paralel cu această activitate, a desfășurat și o carieră solistică, cu repertoriu format din folclor autentic oltenesc. A colaborat cu orchestra de muzică populară a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, dirijată de Constantin Busuioc, și cu regretata Maria Lătărețu, cea care l-a sfătuit și l-a îndrumat spre colaborarea cu Radio Craiova.

Colaborarea cu Radio Craiova a făcut ca vocea sa să se audă timp de mulți ani, aproape zilnic, la emisiunea „Răspundem ascultătorilor”. Și acum melodiile sunt solicitare de cei care i-au cunoscut repertoriul.

A făcut imprimări atât la Radio Craiova, cât și la Radio București, iar în ultimul an de viață a  lucrat la un disc cu zece piese, care s-a finalizat post-mortem și care s-a epuizat rapid, fiind insuficient pentru cererile de pe piață. Și astăzi iubitorii de folclor caută acest disc  pe la colecționarii de „plăci” – așa cum le numeau oltenii.

Repertoriul său a cuprins doine și cântece bătrânești, hore și sârbe cu teme variate – natură, sufletul țăranului, mama, mândruța, ibovnica… Cântecele sale au fost incluse în repertoriul unor tarafuri și „benzi de lăutari” faimoși din zonă – Dindiri, Prună și Coancă. Mai mult chiar, soliști valoroși au preluat și prelucrat cântece din repertoriul său, făcându-le să dăinuiască peste timp. Dan Moisescu, Emilia Bubulac, Polina Manoilă, Vasilica Dinu, Nelu Ploieșteanu, Grupul Vocal „Liviu Vasilică” sunt doar cele mai cunoscute nume care au continuat să interpreteze cântece interpretate de Nicolae Bouleanu. Muzica sa dăinuiește și pe coloana sonoră a filmelor „Dacii” – regia Sergiu Nicolaescu și „Haiducii” – regia Dinu Cocea.

Pe 7 noiembrie 2016 se împlinesc 50 de ani de ani de când timpul nu a mai avut răbdare, continuând să scrie povestea familiei, așa cum știe el. Îl păstrează în amintire soția sa și cele două fiice. Nepoții îi cunosc cântecele și le iubesc numai prin imaginea pe care le-a transmis-o familia. Dumnezeu a alinat destinul fiicelor, prin soții lor: Maria s-a căsătorit cu Petru (d.2012) și astfel a apărut Cosmin, care, la rândul lui, are o fiică – Eveline. Iar Crina s-a căsătorit cu Constantin și au o fiică… Eveline.

„Model ai fost ca fiu și soț / model ai fost ca tată / și bunul Dumnezeu tot ca model / te-a luat în viața cea de veci” – sunt cuvintele care străjuiesc pe piatra funerară. Nicolae Bouleanu este înmormântat la loc de cinste în cimitirul din Fratoștița, lângă biserica din satul pe care l-a iubit atât de mult și pe care l-a cuprins în cântecele sale…

 

——-

Interviu Radio Craiova – 1965

Ne scrieți, stimați tovarăși, Dănoiu Elena din comuna Breznița-Motru, Raionul Strehaia, Bertea Duță din Silvilești, Popescu Maria, din comuna Rogova, că îndrăgiți mult cântecele aflate în repertoriul cântărețului Nicolae Bouleanu și că doriți să ascultați melodiile dumneavoastră preferate în interpretarea sa. Profitând de faptul că interpretul dumneavoastră preferat ne-a vizitat Studioul, în vederea înregistrării unor noi și frumoase melodii de muzică populară românească, l-am invitat să răspundă la întrebările unui scurt interviu.

• De când și de ce cântați?

Cânt de când mă știu; cu adevărat însă am început să cânt de la vârsta de șase ani. De ce cânt? Greu de spus: pentru că muzica e frumoasă, pentru că am fost mereu înconjurat în casa părintească, în satul meu, de minunatele melodii populare. Pentru că înseși câmpurile, plaiurile, râurile și munții noștri cântă. Nu puteam altfel.

• Spuneați că muzica este un vechi și bun prieten al întregii familii…

Da. Sora mea cea mica e profesoară de muzică, fratele meu este instrumentist profesionist. Întotdeauna când ne întâlnim acasă, în mod spontan parcă, dăm un întreg recital: melodiile noi pe care le-am cules, melodii a căror frumusețe ne-a copleșit, cântece vechi – adevărate comori ale tezaurului folcloric.

• Când și unde ați debutat ca profesionist?

La înființarea Ansamblului Artistic de Stat „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în urmă cu mai bine de zece ani.

• Cu ce formație cântați acum?

În prezent fac parte din colectivul Ansamblului de Cântece și Dansuri al Armatei, din București.

• Inerenta întrebare cu privire la planurile dumneavoastră de viitor nu putea să mai întârzie…

Satului Natal și locuitorilor frumoasei regiuni Oltenia, în care m-am născut, vreau, ca și până acum, să le ofer noi și noi melodii; acest lucru impune o serioasă și o amplă muncă de documentare, de culegere și alegere a melodiilor pe care întotdeauna le vreau inedite. Pentru aceasta este nevoie, din nou, de muncă asiduă, perseverență, pentru ca melodia să ajungă la ascultători cât mai originală, să pătrundă în inimi, să impresioneze, să bucure, să încânte.

• Este, se pare, profesiunea dumneavoastră de credință?

Aș zice – da. Dintotdeauna am avut un respect deosebit față de folclor și față de toți iubitorii muzicii populare. Sunt sigur că tocmai acest lucru mă va ajuta să duc la îndeplinire gândul că am contribuit la valorificarea folclorului în spiritul valoroaselor tradiții ale poporului nostru, inspirat creator de frumos.

• Vă dorim mult, mult succes. Și acum, ultima întrebare a scurtului nostru interviu: ce oferiți astăzi numeroșilor semnatari ai scrisorilor ce solicită melodii din repertoriul dumneavoastră?

Cu toate că îmi este foarte greu să fac o diferență între o melodie și alta – eu le cânt cu aceleași plăcere și dăruire pe fiecare – voi răspunde majorității preferințelor care situează printre cele mai frumoase melodii cântecul „S-a certat mândra cu luna”. Astăzi vă dedic dumneavoastră, tuturor celor care ne ascultați, acets frumos cântec de pe plai oltenesc.

 

———

Ca semn de Lumină, la 50 de ani de când ne vegheză de Sus, puteți asculta discul la care a muncit cu atâta drag, aici: