Am văzut recent spectacolul „Exit”, în cadrul Platformei Internaționale de Teatru București #4. Regia spectacolului poartă semnătura lui Arpad Schilling, iar „Exit” a fost premiat de Uniunea Teatrelor Europene (UTE) cu Premiul „Noi Realități Teatrale” (coproducție România-Serbia).
Pe scurt, atmosfera de dinaintea spectacolului este descrisă de câteva rânduri din programul de sală: „Tu ce făceai acum zece ani, când România a intrat în Uniunea Europeană? Mai ții minte dacă te-a interesat sau nu? Dacă ți s-a părut că e un lucru bun sau dimpotrivă? Câți membri ai familiei, prieteni sau cunoscuți au plecat de-atunci în alte țări? Dar tu – de câte ori te-ai gândit să pleci?”
ȘI, deodată, își fac apariția, dând buzna, actorii: Balázs Attila, Bandi András Zsolt, Csata Zsolt, Éder Enikő, Mátrai Lukács Sándor, Tokai Andrea, Vass Richárd, Andrei Elek, Carmen Vlaga-Bogdan, Ninoslav Đorđević, Branislav Jerković, Dragana Šuša.
Undeva în Marea Britanie, câțiva migranți economici sunt închiși în clădirea unui teatru dezafectat. Au sosit din diverse țări din Europa de Est: vor și să iasă de acolo și să intre undeva… Cei de afară le-au promis că totul se va rezolva și le-au spus că tot ce trebuie să facă este să aștepte. Această așteptare pare că nu are sfârșit și se întinde pe parcursul a șapte scene. Situația de laborator este potrivită pentru autoexaminare. Spectacolul este despre noi, cei din Est, cei din Balcani: imigranții care emigrează. Ce credem despre reflexele și obiceiurile noastre, despre tiparele noastre de comportament moștenit sau dobândit, despre lipsa noastră de încredere, prejudecățile, temerile și dorințele noastre?
Când replici care te fac să rând, când vreun răspund de te-aduce la tăcere! Spectacolul „Exit” este, mai degrebă, despre „rămâneri” decât despre „plecări”.
Realitatea politică și economică poate fi întrezărită printre alte situații fantastice, dar posibile. Oamenii joacă și rol de… țări și, uneori, ai impresia că ești în fața unei mari table de șah de unde poți ghici parcursul pieselor tocmai pentru că tipologiile umane sunt bine definite. Apoi, persoajele lasă trăsăturile „mari” (de țări), și revin la micimea condiției umane, în care dragostea comodă dispare pentru pasiune, dacă e „ nevoie”, e preferată trădarea cea dezbinatoare…
Spectatorii au senzația că privesc fie un talk-show politic, fie peste gard, la vecini.
Spectacolul „Exit” te face să te gândești la realitate, cu relaxarea iluziei că e… ficțiune. Așa că alegeți-l, atunci când îl vedeți pe afiș!
