Dragul meu,
Te rog, spune-mi că, în cazul nostru, n-o să crezi că dragostea trece prin stomac! Nu se poate ca cel mai frumos sentiment din câte-i e dat omului să trăiască, să depindă de-o mâncare caldă. Nu, dragostea mea pentru tine o să aibă alte repere, pe care te rog să le-nțelegi. Și să ai răbdare!
Mi-a venit ideea să-ți scriu aceste rânduri în noaptea asta, în timp ce stăteam la coadă să-mi iau ceva de mâncare pentru acasă. E drept că atunci când dorm pe diagonală, singurele capricii culinare la care mă încumet sunt cele din imaginație, în timp ce urmăresc fascinată cooking show-urile! Dragule, eu n-aș trece nici de preselecții! Asta da provocare pentru ei, să transforme o neîndemânatică cum sunt eu, într-un masterchef! Dacă se face un reality cu ideea asta, să știi că mă înscriu!
În seara asta am ajuns acasă după miezul nopții. Din parcare până la intrare, m-am împiedicat de vreo trei ori, cu cele șapte papornițe. Problema, dragul meu, e că doar una dintre ele avea mâncare caldă, proaspăt cumpărată de la băieții (!) de la Dristor… Dineș, anyway. Și nu o salată sclifosită, cum mănâncă seara doamnele, ci o porție de cartofi prăjiți cu chifteluțe de post. Păi dacă mănânc doar o dată pe zi!?…
În celelalte papornițe car agende, camere de filmat, laptopul, două mănunchiuri de chei și o mie de pagini tipărite. Oare așa vin acasă toate femeile lumii? Le-aș căuta pe toate în plasă, să văd dacă cele mai fericite, n-au cumva, zarzavaturi.
Oare o să te superi când o să-ți dai seama că nu știu pe de rost multe numere de telefon, dar pe cel de la delivery de la chinezesc îl pot recita și noaptea-n vis? Oare o să te superi că n-am să pot face, din prima clipă, schimb de rețete cu mama ta (valeleeeeeu!), iar băieții de la restaurante mă vor recunoaște aproape mereu când ieșim? Nu din alte motive, ci doar pentru că mănânc mult în oraș! Să știi că o să tot primim oferte prin telefon, pentru că, dacă suni de pe numărul meu să comanzi pizza aia cu fructe de mare care știi că-mi place, nici n-o să fie nevoie să dai adresa… vor ști ei unde să vină, că au făcut cărare!
Oare o să mă ierți pentru că, în loc să-nvăț să-amestec legumele, m-am încăpățânat să fac doar ciorbă de cuvinte? Știu s-aprind cuptorul, dar mai degrabă aprind o discuție. Am să uit să iau pâine în fiecare zi, și-o vreme am să te salvez cu pufuleți, halva și chipsuri. Până învăț să pun murături, borcanele din cămara noastră vor fi de Nutella. Dar nu te speria, mama stă aproape!
Nu, dragul meu, dragostea noastră nu va trece prin stomac! Știu că tu ai să preferi să mă vezi cu pastă de pix pe mână și nu cu miros de prăjeală în păr. Iar eu, din dragoste pentru tine, am să-nvăț cele mai delicioase rețete la timpul când va fi să nu mâncăm în doi, ci să-ncălzim și biberoane.
Până atunci, te rog să crezi că am să-ți fac cele mai delicioase supe la plic, dar am să-nvăț cuminte cum să fiu gospodină. Pentru tine! Tu doar ai grijă să vii. Dacă n-am să te remarc, ia-mă de mână și spune-mi doar atât: sunt Marea Dragoste și-am vrut să te surprind – am venit când încă tu nu știi să gătești!
