Iubesc animalele!
Am împărțit perna cu un bichon și adoram să ne trezim ochi în ochi. Ma topește torsul pisicii în brațele mele. Am crescut pui de găină și am „vânat” broaște (care nu se transformă în prinți) în canalul de la Argeș. Am salvat porumbei și visam să pot avea o girafă. Mi-am dorit miel, ied, cangur și o văcuță. Mă identific în imaginea cailor sălbatici… Fiecare dintre aceste amintiri are în spate cate o poveste care ar merita să fie spusă. O să mă apuc de povestit, cândva…
Acum voiam să împart cu voi un gând cu care mă lupt de ceva vreme.
Locuiesc într-un cartier unde nu-i fum de la mici, nu ți-e frică noaptea pe stradă, nu urlă muzica din mașini cu geamul deschis și brațe tatuate care se scurg în ritm de manele. E frumos la mine acasă. Nu mă plâng decât de-un singur lucru: de oamenii care-și lasă cățeii să facă bălți de π π (Ia să te văd, care ești bun la matematică!) la roțile mașinilor.
Doamnelor, domnilor, cățeii nu au nici o vină. Ține de dumneavoastră să îi conduceți spre alte… orizonturi. Iar pentru… treburi mai complicate să luați cu dumneavoastră pungi speciale de strâns… rușinea.
Puneți-vă în locul celui care vine zilnic în parcare și constată „surpriza”. Și acum nu mai puteți da vina pe cățeii maidanezi, care, săracii, nici nu erau de vină, de cele mai multe ori. V-am văzut de atâtea ori cum stați și admirați „isprava”…
Am două mașini parcate. Asta înseamnă opt roți. Schimbate, pentru ca anvelopele devin din ce în ce mai moi după atâta „îngrășământ”.
Vă rog și pe această cale: arătați că vă iubiți animăluțul de companie și fiind responsabili în momentele mai puțin drăgălașe!
Vă mulțumesc!
