Când am cunoscut-o pe Delia, nu știam că scrie. Am schimbat câteva păreri despre autori, despre generația noastră și universul cultural. Apoi, la ceva timp distanță, mi-a telefonat și mi-a spus că e gata romanul ei. Prima dată m-am bucurat la aflarea acestei vești așa cum mă simt mândră de fiecare dată când un coleg din generația mea reușește să-și împlinească un vis. Apoi, m-am bucurat pentru că Delia mi-a propus să îi citesc cartea și să aștern impresia mea pe coperta 4. Am citit cartea pe nerăsuflate și m-am gândit să v-o prezint și vouă pe scriitoare. Așadar, Delia Mitroi!
– Cine ești tu, Delia?
Întrebarea este atât de complexă, încât mi-ar trebui pagini întregi ca să ating toate nuanțele. Dar mă voi limita la o scurtă descriere a mea cu cele mai pregnante trăsături: eu sunt Delia Mitroi, o persoană energică, pozitivă, creativă și încrezătoare, aflată la început de drum în cariera literară.
– Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
Pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o încă din școala generală. Îmi plăcea să scriu poezii, compuneri și diverse povestiri. Aveam un caiețel special la vremea respectivă, pe care, din păcate, nu l-am mai găsit după atâta vreme.
– Cum a fost formarea ta profesională? Știu că ești apropiată de limba franceză și de cultura Franței.
În 2010, am terminat liceul la Colegiul Național „Elena Cuza” din Craiova, secția filologie bilingv franceză. Într-adevăr, eram încă de pe atunci pasionată de limba franceză și de cultura Franței. Apoi, m-am gândit să studiez Relații Internaționale și Studii Culturale, așa că am intrat la Facultatea de Litere din cadrul Universității București, secția Studii Europene. Am terminat-o în anul 2013 și am urmat programul de master Cultură și Politică în Context European și Internațional tot la Universitatea București. Doi ani mai târziu, am fost acceptată la Școala Doctorală a Facultății de Litere și mi-am finalizat teza în 2019.
– Care oameni ți-au fost mentori, modele?
Am întâlnit mulți oameni speciali înzestrați cu calități aparte de-a lungul celor 29 de ani de existență. De la toți am încercat să împrumut tipuri de comportament care mi-au plăcut. De aceea, mi-ar fi foarte greu să-i numesc pe toți. Am o admirație deosebită și un respect nemărginit pentru câțiva profesori pe care i-am avut la facultate, între care domnii Andrei Cornea, Miroslav Tașcu Stavre, Andrei Șiperco și doamnele Mihaela Constantinescu, Simona Drăgan și Oana Preda. De asemenea, îi consider modele de urmat din punct de vedere profesional pe Mircea Cărtărescu și pe Ioana Pârvulescu.
„Sunt nouă în acest domeniu și încă nu am avut timp să mă confrunt cu situații dificile”
– Au existat și momente în care ți-a lipsit curajul, clipe în care ai vrut să renunți?
Deocamdată, nu am avut astfel de momente și pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu. Probabil, pentru că sunt nouă în acest domeniu și încă nu am avut timp să mă confrunt cu situații dificile. Scrisul este o pasiune a mea, inspirația nu m-a părăsit niciodată și nu m-aș gândi să renunț, nu cu entuziasmul de care mă bucur în prezent.
– Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Ceea ce mă impulsionează să continui este dorința de a crea, de a lăsa o moștenire literară generațiilor viitoare. De asemenea, vreau să merg mai departe și pentru că scrisul va fi o descătușare pentru mine, șansa imaginației mele debordante de a se manifesta în voie.
– Ne propui o carte. Un roman. Piața de carte este aglomerată, sunt multe noutăți. Cum se „decupează” cartea ta? Prin ce e specială?
E adevărat că sunt multe noutăți pe piața de carte. Și opere de calitate ale unor autori mult mai faimoși decât mine, cu certitudine. Romanul meu este de dragoste, cu protagoniști atipici. Este special îndeosebi prin tematica abordată. O rivalitate acerbă, de-a dreptul obsesivă, din lumea fotbalului. Cred că este singurul roman de ficțiune care tratează un asemenea subiect. Evident, nu am cum să știu sigur că undeva la capătul Pământului, un autor ale cărui limbă și cultură îmi sunt necunoscute, nu ar fi putut scrie despre o temă similară. Chiar și așa, nu ar fi putut crea niște personaje originale, tipic românești, precum cele conturate de mine.
– Ce te-a inspirat?
Am fost inspirată de viețile reale ale unor fotbaliști celebri, de poveștile lor de iubire, de scandalurile, de întâmplările „picante” din vestiarele echipelor de fotbal. Desigur, nu există o personalitate care să fi inspirat un anumit personaj în totalitate, ci sunt doar câteva caracteristici fizice sau morale, combinate de la mai mulți jucători aflați mereu în centrul atenției.
– „Rivali în fotbal și în dragoste” este un roman… de dragoste, cu personaje autentice tocmai prin imperfecțiunea caracterului lor. Cât din tine e în fiecare?
În fiecare personaj am pus părți din felul meu de a fi, în doze mai mari sau mai mici. Unul dintre personajele feminine principale îmi seamănă puțin fizic (roșcata cu pistrui, Iulia) , celălalt (Sandra) îmi seamănă mai mult temperamental, întrucât este isteață, sensibilă, centrată pe carieră, pasională și curajoasă. Inclusiv personajelor masculine le-am împrumutat câteva dintre însușirile mele. Impulsivitatea și generozitatea lui Sebastian, ambiția și patriotismul lui Răzvan, devotamentul și spiritul de sacrificiu al lui Teo, sunt doar câteva dintre acestea.
„Sunt prea rațională ca să mă îndrăgostesc de un bărbat aidoma protagoniștilor cărora «le-am dat viață»”
– De care dintre cei doi „rivali” te-ai putea îndrăgosti?
Îți spun sincer ca sunt prea rațională ca să mă îndrăgostesc de un bărbat aidoma protagoniștilor cărora „le-am dat viață” în această carte. Ambii sunt mult prea orgolioși, nestatornici, iar în unele momente pare că celebritatea le-a luat mințile. Ar fi extrem de greu pentru mine să iubesc un astfel de bărbat. Evident, din punct de vedere fizic, cred că orice femeie ar fi atrasă de Sebastian Iorgoviceanu sau de Răzvan Stavre. În viziunea mea, ei „arată” senzațional. De fapt, eu am creat niște personaje intenționat imperfecte, cât se poate de realiste, tocmai pentru a țese o intrigă captivantă și a provoca situații dintre cele mai neobișnuite, care să țină în suspans cititorul. Nu mi-am propus să construiesc genul de personaje de care eu, Delia, m-aș îndrăgosti în viața mea de zi cu zi.
– Aduci în scrisul tău fotbalul pentru că e o pasiune de-a ta sau pentru că… vinde?
Fotbalul este o pasiune a mea. Aș scrie și aș vorbi non-stop despre fotbal. Acum, nu știu cât vinde. Tu știi bine că romanul meu nu este unul care să insiste cu detalii tehnice din domeniul fotbalistic mai mult decât este necesar. Narațiunea combină acțiunea, emoția, erotismul și descrierile romanțate cu tensiunea meciurilor de fotbal și cu momentele dramatice care marchează destinul personajelor. Pe alocuri, cartea are și influențe din stilul jurnalistic. „Rivali în fotbal și în dragoste” este o carte ce se adresează atât cunoscătorilor fenomenului fotbalistic, cât și celor care nu știu nimic despre această lume.
– Cel mai captivant meci de fotbal pe care l-ai urmărit vreodată?
Am urmărit multe meciuri de fotbal captivante în viața mea. Dar am unul favorit la care am plâns de-a dreptul. Este vorba despre finala Champions League din mai 2014, când Real Madrid a învins-o pe Atletico Madrid cu 4-1 și a luat „la Decima” (cea de-a zecea Ligă a Campionilor din istoria clubului), după o partidă dramatică. Eu țineam cu Real Madrid și eram extrem de emoționată. Fusese 1-0 pentru Atletico până în minutul 93, când Sergio Ramos a egalat. Nimeni nu se mai aștepta, a fost un gol cu capul, magistral, fantastic . Și acum mă trec fiorii când îmi amintesc. În continuare, au urmat prelungirile și Realul s-a dezlănțuit. Au mai dat 3 goluri și „i-au îngropat” pe cei care le erau rivali și în Campionat. Apoi, în toamna care a urmat acelei finale nebune de UCL, m-am dus personal pe Santiago Bernabeu și m-am fotografiat cu trofeul „la Decima” din Muzeu și în vestiarul Realului. Am fost o norocoasă.
– Ce dorințe ai pentru cartea recent apărută?
Dorința mea cea mai mare este să îmi fac cunoscută cartea, să fie cât mai vizibilă și cât mai accesibilă pe piață pentru public. Bineînțeles, îmi doresc în egală măsură ca ea să placă cititorilor și să se bucure de succes. Cred că toți scriitorii creează și publică opere cu aceleași speranțe și doleanțe.
– În România cel mai mult se vând autorii străini. Se întâmplă astfel în timp ce în alte țări se vând mai bine autorii… locali. De ce crezi că se întâmplă astfel la noi?
Așa este, românii citesc mai mult autori străini și, din păcate, nu încurajează astfel scriitorii conaționali. Dar am observat că noi, ca popor, iubim și consumăm mai mult produse străine, fie că este vorba despre alimente, cosmetice, haine sau alte lucruri. Iar cărțile nu fac excepție de la această tendință. Pe lângă asta, este și o chestiune legată de promovare. Editurile promovează mai mult autorii străini, iar publicul larg consumă ceea ce i se dă. În străinătate, de exemplu în Franța sau în Statele Unite ale Americii, se întâmplă exact invers. Editurile promovează cu prioritate autorii locali, iar în limita spațiului disponibil, pe cei străini.
– Va exista și o continuare a poveștii de dragoste din acest roman?
Eu mi-aș dori din suflet să existe. Totul depinde de reacțiile pe care le va stârni primul volum în rândul cititorilor. Dacă acesta va avea succes , iar oamenii își vor dori un al doilea volum, el va veni cu siguranță. Idei și inspirație am cât cuprinde.
Comandă aici exemplarul tău: RIVALI ÎN FOTBAL ȘI ÎN DRAGOSTE
