Cea mai recentă premieră a Teatrului Național din București este piesa „Crima din strada Lourcine”, de Eugène Labiche, în regia lui Felix Alexa, titlu care, la avanpremieră, a epuizat biletele în timp record, iar la prmiera oficială s-a bucurat de o sală arhiplină, printre care numeroase personalități care, prin prezența lor, și-au arătat, o dată în plus, prețuirea pentru regizor.
Piesa înseamnă, în primul rând, bucuria reîntâlnirii cu ideile creative lui Felix Alexa, dar este și o provocare pentru a descoperi un ritm atipic al acțiunii și al mișcării scenice.
După o noapte de beție, Lenglumé (Marius Manole) se trezeşte, într-o dimineaţă, în pat lângă fostul său coleg de liceu, Mistingue (Istvan Teglas). Mahmuri, în încercarea de a-şi aminti ce s-a întâmplat cu o noapte în urmă, cei doi bărbați constată că și-au pierdut câteva lucruri personale: unul, umbrela cu cap de maimuţă, celălalt, o batistă brodată cu iniţialele numelui… Mai mult, din gazeta zilei află că, lângă cadavrul unei cărbunărese, au fost găsite… lucrurile lor?! Cum memoria le joacă feste, cei doi trăiesc cu impresia că sunt autorii unei crime abominabile. Din acest moment, acţiunea se precipită, scenele curg într-un ritm dement, iar eroii, cuprinşi de coşmarul psihozei, acţionează sub impulsul unor adevăraţi… criminali.
Felix Alexa reușește să sublinieze, cu linii ferme, trăsăturile de caracter care fac, din fiecare personaj, o tipologie anume. Norine (Raluca Aprodu), soția lui Lenglumé este tipicul „nevestei” previzibile și cicălitoare, pe care personajul principal o percepe tocmai prin exagerărările gesturilor și prin ticurile verbale. Justin, valetul (Victor Țăpeanu) este martorul-fin observator al poveștii familiei. Victimă, prin tăcerea lui sau, tocmai, prin cuvintele nepotrivite. Potard (Mihai Calotă), vărul Norinei este elementul exterior familiei, care pare, pe rând, complice și dușman.
Piesa este o comedie neagră cu accent pe delir. Absurdul devine prilej pentru gesturi obsesiv compulsive, iar fragmentele muzicale inspirat alese de Felix Alexa (care semnează și light design-ul) tulbură adâng gândurile spectatorilor.
Concentrarea dramatică, disperarea personajelor sunt amețitoare. Umorul fin abia răzbate, ca un parfum discret. Goana inutilă a personajelor de propriul destin, apoi bucuria de a-l regăsi curat, produce anxietate chiar și spectatorilor, iar faptul că piesa se joacă la granția dintre imaginar și real, îi dă proporții magice. Gesturile robotice crează senzația de levitare. La fel cum magice par și obiectele care gravitează în jurul crimei.
„Crima din strada Lourcine” este un spectacol care aproape că nu are nevoie de afiș, ca să-l „citești” pe Felix Alexa ca regizor, dibuindu-l în artificiile sale inspirate, de la sublinieri de cuvinte până la gesturi de dincolo de ele. Și, bineînțeles, avându-l pe Marius Manole, din nou ca argment pentru succes. Să nu uităm că actorul recunoaște, de fiecare dată, că a fost descoperit de Felix Alexa, regizorul care l-a aruncat în luma celor mai strălucitoare reflectoare ale scenei românești: Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București.
Dacă doriți să vedeți un spectacol cât un thriller, acesta e cel potrivit!
