Povestea unui jurnalist – Ion Marin

 

Un an fără Ion Marin

 
 
Domnule Decan, 
 
A trecut un an de când ați Plecat!
 
N-o să vă întreb de ce, pentru că știu precis că n-aș putea pricepe și cred că nici Dumneavoastră n-ați înțeles încă…
 
A fost un an cu de toate! Eu am mai urcat niște trepte profesionale de care ați fi fost mândru. Am invitat-o pe doamna Teodora Marin la cele mai importante evenimente. După Plecarea Dumneavoastră am cultivat această prietenie. Despre restul cunoștințelor comune nu vă spun, pentru că am convingerea că oamenii trebuie să se gândească ei înșiși la Dumneavoastră.
 
În presă, să știți că situația este cam la fel! Da, da, nu s-au schimbat prea multe! Poate doar faptul că oamenii de acum se uită la dezbaterile politice asa cum se uitau odinioară la seriale. Stirile sunt un fel de trailere, iar povestea, pe larg, e în talk-show-uri. Și oamenii așteaptă, de la oră la oră, de la zi la zi, următorul episod.
 
În politică a fost ne-bu-ni-e! S-au dat toate lucrurile peste cap. Da’ nu așa ca în povești… unde se dau de trei ori peste cap și se întâmplă magia! Deși… tot cam de trei ori peste cap s-a dat și guvernul 🙂 Despre domeniile politic și economic ați fi avut ce scrie! 
 
Să știți că, pe Pământ – vorba cântecului – avem de toate, și mai bune și mai rele! 
Mă întreb dacă Dumneavoastră le vedeți. Adică acum zâmbesc amar așa… gândindu-mă că toate problemele noastre mari, din Cer poate că nici nu se văd.  Acolo nu e wireless, ci Duh Sfânt. Și îmi doresc să vă țină în Lumină.
Cam atât despre anul ăsta!
Vă mai scriu și la anul! O să mă gândesc des la Dumneavoastră dar o să vă scriu rar, pentru că știu că sunteți ocupat să vă vegheați fiicele. Și, în plus, în Eternitate timpul trece altfel…
 
Să aveți grijă de noi!
Top