evelinepauna.ro – PREMIUL UNIUNII ZIARISTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA PENTRU JURNALISM ON-LINE

Pe 20 iunie 2017, în cadrul Galei Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști, site-ul www.evelinepauna.ro a primit Premiul pentru Jurnalism Digital, în cadrul secțiunii „Presă on-line”. Mulțumesc Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România! Premiul mă onorează mai ales pentru că în redacțiile pentru care am semnat - pe unele dintre ele le-am și coordonat

CĂRĂRILE ȘI CALEA DREAPTĂ

* Fabulă de Gheorghe Asachi Spre o cale grea şi lungă Călători doi s-au unit, Deşi ii aveau s-ajungă Scop cu totul diferit.   Numa avere să adune Unuia foarte-i plăcea, Pentru-aceasta el de bune Orice mijloace credea.   Celalalt, în curăţie, Câştig strâmb nu căuta, Fără de făţărnicie Dreptului se închina.   Ista, deci, cu sigur pas Tot pe drumul drept au tras, Dar şiretul călător, Printre nobili

MUSCA ȘI CARUL

*Fabulă de Gheorghe Asachi La amiază, pe căldură, Se urcau pe drum la munte Şase harnici cai de frunte Înhămaţi la o trăsură. Spre-a o face mai uşoară, Toţi drumeţii se coboară; Caii însă asudau, Opinteau şi iar mai stau, Când o muscă foarte iute Au venit să le ajute. Bâzâind pe ii îndeamnă Şi prin aer drum l înseamnă; Unde coama nu

VULPEA ȘI STRUGURII

* Fabulă de La Fontaine Pribeagă şi lihnită De foame, dă de-o vie Cu nişte struguri rumeni, frumoşi, De razachie.   Ciorchinii-s plini şi vulpea, De sine înţeles, Ar fi mâncat cu poftă Şi nici n-ar fi ales…   Dar la-ndemâna labei O-mpiedică s-ajungă Până la ei zăbreaua ulucilor, prea lungă, Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit; Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot

LEBĂDA ȘI BUCĂTARUL

*Fabulă de La Fontaine Într-o ogradă plină de păsări, la conacul Din preajma unui mândru castel, trăiau Gânsacul Şi Lebăda, în vraja şi-n liniştea naturii; Ea, pentru frumuseţe; el, hărăzit fripturii. În şanţurile pline cu apă străvezie, Plonjau, pluteau alene, zburdau cu voioşie… Dar Bucătarul Curţii de băutură-ncins, Crezând că e Gânsacul, chiar Lebăda a prins Şi îi făcea,

STEJARUL ȘI TRESTIA

* Fabulă de La Fontaine      Stejarul, într-o vreme, îi spuse trestiei aşa: – Poţi să te plângi de soarta ta. O pasăre micuţă îţi este o povară Şi chiar uşorul vânt Ce faţa apei mişcă, din simplă întâmplare, Te-apleacă la pământ Şi te doboară – În timp ce fruntea mea de Caucaz semeţ Nu numai că opreşte chiar

Top