CĂRĂRILE ȘI CALEA DREAPTĂ

* Fabulă de Gheorghe Asachi
Spre o cale grea şi lungă

Călători doi s-au unit,

Deşi ii aveau s-ajungă

Scop cu totul diferit.

 

Numa avere să adune

Unuia foarte-i plăcea,

Pentru-aceasta el de bune

Orice mijloace credea.

 

Celalalt, în curăţie,

Câştig strâmb nu căuta,

Fără de făţărnicie

Dreptului se închina.

 

Ista, deci, cu sigur pas

Tot pe drumul drept au tras,

Dar şiretul călător,

Printre nobili şi popor

 

Trecând, în gândul său zice:

Nătărăul las să ţie

Drumul lung; eu prin potici

Voi cârni cu ghibăcie,

 

Că pre astă scurtă cale

Deseori am fost găsit

Titluri, laude şi parale;

Uneori le-am şi răpit!

 

Faţa, vorba, tot le schimbă;

Pe cărarea cea mai strâmbă

Tupil se înainta

Tot în stânga,-n dreapta ba!

 

Ori pe unde el se duce

Ceva trebuie s-apuce;

Fiind toate de al său plac,

Nu fereşte nici un lac,

 

Ce înainte ca să poată

Pân la brâu în tină-noată,

Ş-încărcat cu grea povoară,

Deşi plin e de ocară,

 

Împroşcat de tot şi uns,

Aşa la scop au ajuns.

Însă toţi îl defăimau,

Cu degetu-l arătau.

 

Omul bun, cu mică parte,

Ce pe drum drept au călcat,

Au sosit pe altă parte

Sărac, însă tot curat!

Top