LEBĂDA ȘI BUCĂTARUL

*Fabulă de La Fontaine

Într-o ogradă plină de păsări, la conacul

Din preajma unui mândru castel, trăiau Gânsacul

Şi Lebăda, în vraja şi-n liniştea naturii;

Ea, pentru frumuseţe; el, hărăzit fripturii.

În şanţurile pline cu apă străvezie,

Plonjau, pluteau alene, zburdau cu voioşie…

Dar Bucătarul Curţii de băutură-ncins,

Crezând că e Gânsacul, chiar Lebăda a prins

Şi îi făcea, nătângul, pe loc de petrecanie,

De nu cânta de spaimă sărmana orătanie

Un cântec minunat, cu vrajă stranie.

Surprins de cântul minunat,

Văzu atunci că s-a-nşelat.

„Sunt un neghiob! îşi zise beţivul. Mai e vorbă?

Ar fi păcat să facem din cântăreaţă ciorbă…

Nicicând – ferească sfântul! – n-am să-i retez gâtlejul,

Aşa, doar pentru saţiul nemernicului pântec,

Când ştiu, acum, prea bine că pot să-i dau prilejul

Să şi-l păstreze teafăr, pentru cântec.”

 

Adesea, întâmplarea în greu impas ne duce,

Dar vorba dulce – zice zicala – mult aduce.

Top