DOUĂ POLOBOCE

*fabulă de Alecu Donici

Un poloboc cu vin
Mergea în car pe drum, încet şi foarte lin;
Iar altul cu deşert, las’ că venea mai tare,

Dar şi hodorogea,
Făcând un vuiet mare,

Încât cei trecători în laturi toţi fugea:
Atunci când el folos nimica n-aducea.

Asemene în lume,
Acel ce tuturor se laudă şi spune
În trebi puţin sporeşte.
Iar cel ce tace,
Şi treabă face:

Acela purure mai sigur isprăveşte.

Top