TURTIȚA RUMENITĂ

*Poveste populară

Trăiau odată un moş şi o babă și aceștia erau foarte săraci. Într-o zi, moşneagul a rugat-o pe babă să-i facă o turtiţă.

– Moşnege, zice baba, dar nu cred că mai avem făină!
– Hai, du-te babo şi mai caută, poate totuşi găseşti ceva, zice moşul.

Baba începe să adune făina de prin lada din cămară, face o turtiţă şi o pune pe farfurie, în faţa moşneagului. Moşneagul, când o vede, dă să o mănânce, dar turtiţa îi spune:

– Nu mă mânca, moşule, că sunt prea fierbinte!

Baba a luat turtiţa şi a pus-o la răcit, pe fereastră. Atât i-a trebuit Turtiţei. Printr-o săritură, s-a și rostogolit în curte. De aici, spre poartă şi apoi a luat-o la sănătoasa, prin pădure.

 

La un moment dat, s-a întâlnit cu iepuraşul. Văzând turtiţa, acesta i-a spus:

– Stai, turtiţă, să te mănânc!
– Nu mă mânca, iepuraşule, că am să-ţi cânt un cântecel!
– Ia să auzim!
– Eu sunt turtiţa umflată,
De prin lada adunată,
Din cămară măturată.
În cuptor sunt rumenită
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit
Și de tine fug îndat’
Iepuraşe urecheat!

Și a fugit chiar de sub nasul iepuraşului. Cum mergea ea prin pădure, deodată îi apare în faţă un lup, mare şi fioros, care strigă:

– Stai, turtiţă, să te mănânc!
– Nu mă mânca, lupule, că am să-ţi cânt un cântecel!
– Ia să auzim!
– Eu sunt turtiţa umflată,
De prin ladă adunată
Din cămară măturată.
În cuptor sunt rumenită
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat
Geaba lupul cască gura,
Fug de el, mă dau de-a dura!

Şi Turtița s-a rostogolit de sub nasul lupului. Cum se rostogolea ea prin pădure, bucuroasă că a scăpat şi de iepuraş, şi de lup, s-a întâlnit şi cu ursul Moş Martin, care era flămând tare. Turtiţei nici că i-a păsat când ursul i-a spus:

– Stai, turtiţă, să te mănânc!
– Nu mă mânca, ursule, că am să-ţi cânt un cântecel!
– Ia să auzim!
– Eu sunt turtiţa umflată,
De prin ladă adunată,
Din cămară măturată.
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat,
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cat de puţin,
Fug eu și de Moş Martin!

Și Turtița l-a lăsat şi pe urs cu gura căscată. Tot mergând ea, veselă, prin pădure, deodată s-a întâlnit cu vulpea. Cumătra vulpe, vicleană cum o ştim, a sărit repede să o mănânce pe turtiţă, dar Turtiţa i-a spus:

– Nu mă mânca, cumătră vulpe, că am să-ţi cânt un cântecel!
– Nu s-a mai auzit în pădurea asta mare ca o biată turtiţă să ştie a cânta, zice vulpea.
– Dar eu ştiu!
– Ia să auzim!
– Eu sunt turtiţa umflată,
De prin ladă adunată,
Din cămară măturată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cât de puţin,
Am fugit de Moş Martin,
Nu mă tem nici de-astă dată,
Fug eu şi de vulpe-ndată.
– Vai, dar ce frumos ştii să cânţi, turtiţă dragă! Tare mult mi-a plăcut cântecelul tău şi mi-ar plăcea să mi-l mai cânţi odată, dar fiindcă eu sunt aşa de bătrână, fii bună şi aşează-te aici, pe nasul meu, ca să aud mai bine, spuse cumătra vulpe.

Turtiţa, care nu bănuia cât de vicleană e vulpea, s-a aşezat pe nasul acesteia şi a început să îi mai cânte o dată cântecelul său:

– Eu sunt turtiţa umflată,
De prin lada adunată,
Din cămara măturată.
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastra sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cât de puţin,
Am fugit de Moş Martin,
Nu mă tem nici de-astă dată,
Fug eu şi de vulpe-ndată.

Dar cum a terminat de cântat, vulpea… HAŢ! a întins botul şi a înghiţit-o pe turtiţă.

 

Top