ALEXANDRA NENIȚĂ: „SOȚUL MEU NU O SĂ MĂ VOTEZE”

Este frumoasă și, tocmai de aceea, este greu să demonstreze că este și deșteaptă, într-o lume greșit înțeleasă ca fiind a bărbaților. Gătește sushi, sarmale și ciorbe, dar se implică activ și în viața comunității. Alexandra Neniță, soția violonistului Mihai Neniță, candidează la primăria orașului Pantelimon. De ce?! Iată răspunsurile:

 

• Eveline Păuna: Ești cvasianonimă în spațiul public. Cine este Alexandra Neniță, în stadiul actual al brandului pe care îl construiești în prezent?

• Alexandra Neniță: Sunt un om simplu, un om care vrea să facă anumite schimbări pentru că mi se pare că am tăcut foarte mult timp.

• Tu, personal, sau noi ca națiune?

• Eu… noi, românii, în general, oricum avem obiceiul să stăm în spate și să comentăm de acolo, dar nu avem curajul să ieșim în față. Ei bine, eu nu sunt așa. Eu ies în față pentru că îmi place să le spun oamenilor ce nu este corect. Sau ce este corect. Îmi place să spun lucrurilor pe nume.

• Vrei să te implici în Administrație. Sunt și piedici pentru drumul acesta?

• Da, foarte multe.

• Mai cu seamă că te lupți într-o lume a bărbaților. Politica este asimilată ca fiind un domeniu… pentru pantaloni.

• Acesta este principalul motiv pentru care este foarte greu. Sunt femeie, iar bărbații din politică mă privesc ca pe o gospodină care ar trebui să-și vadă de treburile ei casnice și care nu are ce căuta în așa-zisa lume a bărbaților.

• Pentru ce candidezi?

• Pentru postul de primar al orașului Pantelimon. Consiliu local – consilier local și candidez și pentru Consiliul Județean al Filialei Ilfov.

• De unde pasiunea pentru administrație?

• Nu știu dacă este neapărat o pasiune. Cred că este, mai mult, o necesitate. Adică pur și simplu m-am săturat de toate lucrurile nedrepte care se întâmplă și vreau să vin cu o schimbare.

• De cât timp plănuiești schimbarea în carieră?

• De ceva timp, cred că de vreo doi ani.

• În prezent, ocupi vreun post în administrație?

• Nu. Acum sunt doar un cetățean al României, care vrea să trăiască în niște condiții decente.

• Știu că ai lucrat în televiziune…

• Am lucrat în televiziune, dar profesia mea de bază este din alt domeniu. Am terminat Relații Internaționale, Studii Europene. Deci, sunt specializată în domeniul politic. În televiziune am lucrat ca prezentator și am produs cateva emisiuni. Am lucrat pentru Sony Pictures și la AXN – o emisiune mondenă.

• Te gândești să faci un pas și către un pardit politic consacrat?

• Nu… Partidul din care fac parte este un partid independent. Este singurul partid independent din România. Practic, noi suntem independenți, dar cumva uniți.

• Ce crezi că i-ar face pe români să te aleagă pe tine?

• În primul rând, am alte viziuni. Sunt un om curat – m-am ținut departe de compromisuri. Nu am nimic de câștigat, pentru că, fiind independentă mizez pe transparență.

• Cine te-a ajutat, la nivel de strategie?

• Mi-am găsit oameni și, încet-încet mi-am format o echipă. Nu m-a ajutat nimeni, am luat-o de la zero. M-am organizat într-un timp foarte scurt, cam în trei luni. Acum trei luni m-am decis să fac această schimbare în viața mea.

• Cum este acum zona în care vrei să implementezi schimbarea?

• Este o zonă dificilă. Sunt oameni simpli, foarte puțin informați. Sunt oameni ușor influențabili, care nu prea mai au încredere. Este foarte greu să li te adresezi. Oamenii nu mai au încredere: când aud de candidați noi, se gândesc că sunt mânați de vreun interes.

• De cât timp locuiești în orașul Pantelimon?

• De șase ani.

• Crezi că este destul timp încât să-ți fi dat seama ce schimbări poți face?

• Da, cred că și un singur an este suficient, dacă vrei să observi problemele reale. Dacă nu te interesează și ești o persoană ignorantă, e clar că nu le vei observa niciodată.

• Cea mai mare problemă a orașului Pantelimon? În afară de cea a eficientizării informației?

• Sunt foarte multe probleme, pe care le-am înțeles treptat, confruntându-mă cu fiecare dintre ele.

• Corupția este una dintre ele?

• Da, corupția este clar o problemă. Stăpânește Pantelimonul. Sunt oameni acolo, care provin dintr-un mediu… discutabil. Aceștia sunt oameni cărora nu le-a păsat niciodată de cetățenii din Pantelimon și au transformat primăria în propriul lor SRL.

 

 

„MOMENTAN NU MĂ DESCURAJEAZĂ NIMIC”

 

• Prima amintire pe care o ai din Pantelimon, de acum șase ani?

• Îmi amintesc de strada pe care am cumpărat casa. Era nepavată, neasfaltată – doar la un interval de câteva luni veneau să mai toarne niște pietriș în gropile care se formau.

• Te-ai mutat în Pantelimon împreună cu soțul tău. De ce ați optat pentru acest oraș?

• Ne-a plăcut foarte tare căsuța respectivă. Nu am știut ce probleme există în oraș. Ne-am gândit că este foarte aproape de București – sunt doar doi kilometri până în capitală, iar traseul către centrul orașului era destul de lejer. Am gândit distanțele utile în timp – școala copilului, serviciul nostru…

• Care este cel mai frumos lucru pe care îl are orașul Pantelimon?

• Are foarte multe lucruri frumoase, care, din păcate, sunt neexploatate. Pantelimonul are foarte multă vegetație, are lacul, are o pădure foarte frumoasă.

• În lupta ta pentru afirmare, în fața prejudecăților, au existat și persoane care să te șantajeze, care să-ți pună piedici vizibile și să te descurajeze?

• Momentan nu mă descurajează nimic. Am luat în considerare aceste aspecte atunci când am intrat în luptă. Eram conștientă de lucrurile acestea.

• Vârsta candidatei?

• Am 33 de ani.

• Ești foarte frumoasă. Cât de greu ți-a fost să demonstrezi că ești și deșteaptă?

• Destul de greu, pentru că statura mea nu este a unui om puternic și impunător. La prima vedere, te gândești că sunt o fată micuță și drăgălașă care nu incomodează pe nimeni.

• Cea mai puternică armă pe care o ai?…

• Nu renunț! Nu mă las învinsă ușor.

• Cum faci față dialogurilor mai dure pe care le ai cu cei din mediul politic? Tot așa, cu delicatețe? Sau poți fi și incisivă?

• Le fac față cu foarte mult curaj. Mă adresez cu delicatețe, dar la obiect.

• Ești soția violonistului Mihai Neniță. Îl cunoaștem din tot felul de evenimente, în care urcă pe scenă ca solist sau alături de alte nume importante. Cum e familia voastră, cum v-ați cunoscut? Aveți un copil…

• Da, avem o fetiță în vârstă de șase ani. Ne-am cunoscut acum unsprezece ani. El era deja muzician, eu terminam studiile – între noi este o diferență de cinci ani. Ne-am cunoscut tot într-un context muzical. Eu nu am cântat niciodată, dar mergeam la concerte. Ne-am întâlnit întâmplător… aveam un prieten comun.

• Cu ce te-a cucerit?

• Cu sensibilitatea lui.

• Cea mai frumoasă declarație de dragoste? Trebuie să fi fost una pe portativ…

• Prima dimineață în care mi-a cântat la vioară. Mi-a cântat o piesă veche, din folclorul rusesc, pe care o știe de la părinții lui, tot muzicieni.

• Ce te-a făcut să spui „Da!” la întrebarea aceea importantă pentru toate femeile?

• Nu a avut loc niciodată momentul acela, nu mi-a adresat întrebarea. Toate lucrurile din viața noastră au venit de la sine. Pur și simplu simți când este pentru toată viața.

• Fetița voastră va crește în locul în care tu vrei să faci schimbări în administrație. Ce ai vrea să vadă ea în jur la 18 ani, când va avea drept de vot?

• Este o întrebare dificilă, pentru că nu m-am gândit că fetița mea va rămâne alături de noi. Visăm să studieze la Academia Regală de Muzică din Londra.

• E pasionată de muzică?

• Da, de un an deja cântă la vioară, iar la pian de doi.

• Este o etichetă greu de dus aceea de „fiică a unui muzician”. Și-a dorit ea muzica sau ați condus-o voi către acest domeniu?

• Noi i-am deschis drumul către muzică, dar și către alte domenii. Cred că așa este normal – copilul să poată alege din mai multe activități. Ea, la un moment dat, a spus că renunță la toate celelalte și alege să cânte la vioară. Așa că am făcut tot posibilul ca, în următoarele săptămâni, să-i aducem o vioară pe măsura ei. Din prima clipă în care a văzut-o, a deschis tocul viorii și a început să cânte, fericită, așa cum s-a priceput ea.

• Ce spune tatăl despre fiica lui, iată, tot violonistă?

• E mândru de fiica lui. Își dă seama că are o personalitate ceva mai dificilă decât a lui și din acest motiv îi este puțin greu să lucreze cu ea, dar speră că într-o zi, după toate eforturile depuse, vor cânta pe aceeași scenă.

 

„GĂTESC FOARTE BINE”

 

• O femeie de carieră este și gospodină?

• Da. Dacă vrei să îți faci timp pentru fiecare aspect din viața ta, reușești. Cred că ține doar de tine, de cum te organizezi.

• Știi să gătești?

• Gătesc foarte bine mute feluri de mâncare. Știu să fac sushi, sarmale, ciorbe, dulciuri. Gătesc cu drag toate mâncărurile noastre tradiționale, dar am învățat să gătesc și mai exotic.

• Dacă ai fi ambasador pentru România, care ar fi întâiul lucru pe care l-ai promova?

• Aș promova arta pentru că în România nu este apreciată.

• Dincolo de funcția pe care ți-o dorești acum, ce altceva faci, cepasiuni ai?

• Acum nu mai am timp pentru altceva. Dacă aș avea timp pentru mine, probabil că aș sta toată ziua să citesc.

• Dacă nu va fi să fie acum, vei încerca și la următoarele alegeri?

• Da, categoric. În acest moment știu exact ce voi avea de făcut peste următorii patru ani, pentru că deja am căpătat experiență.

• Și în acești patru ani ce ai face?

• În acești patru ani o să îmi văd, ca și până acum, de viața mea. De acum încolo o să mă implic mai mult în politică.

• Dacă ți s-ar propune, peste patru ani, o candidatură într-un alt oraș, ai accepta?

• Probabil că da, pentru a-mi pune în aplicare ideile utile pentru orice comunitate.

• Ce le spui celor care te contestă profesional?

• Le spun că înainte de a vorbi despre mine, trebuie să mă cunoască.

• Și celor care te apreciază?

• Le mulțumesc pentru că au încercat să nu mă judece doar prin prisma faptului că sunt o femeie care vrea să activeze, într-o lume greșit considerată a bărbaților… și pentru că mi-au dat această șansă.

• Când mergi la birou, te îmbraci în fuste sau în pantaloni?

• De obicei mă îmbrac cât mai comod…

• Ce arme crezi că au bărbații în lupta lor pentru putere, arme pe care femeile nu le au?…

• Oare au arme?!

• Ai votat de fiecare dată, de la 18 ani?

• Da, de la 18 ani am votat, de fiecare dată. Cred în principiul că trebuie să-ți exercitezi votul. Chiar dacă nu ești de acord cu niciunul dintre candidații respectivi, trebuie să faci ceva cu votul tău, chiar dacă îl anulezi. Este dreptul tău și nu ar trebui să-l folosească nimeni altcineva.

• Se spune că nu e important doar cine votează, ci contează mai ales cel care numără voturile. Ai încredere că va fi corectitudine la aceste alegeri?

• Nu. Nu am încredere că numărătoarea va fi corectă?

• Ce putem face?

• Nu știu… E o problemă sensibilă, cu rezultat care ne afectează pe toți.

• Vorbești cu oamenii din orașul tău? Le simți sprijinul? În ce măsură crezi că este realizabil visul tău?

• Momentan nu cred că pot realiza exact ce mi-am propus, deși îmi doresc. Dar știu sigur că acesta este un început pentru mine și pentru cei care sunt deschiși să-și schimbe viziunea despre ce ar trebui să însemne administrație. Vreau să le arăt și să-i fac să înțeleagă că se poate trăi și altfel. Nu trebuie să se mulțumească cu mărunțișuri, fiecare dintre noi merită ceva mai bun.

• Soțul tău o să te voteze?

• Din păcate, Mihai nu are drept de vot în orașul Pantelimon. Așa că soțul meu nu mă va vota.

• Fă-i, te rog, o promisiune Alexandrei Neniță de peste patru ani.

• Promit că peste patru ani voi fi și mai puternică!

 Articolul original, aici:
http://miscareaderezistenta.ro/emisiuni/29473-alexandra-neni%C8%9B%C4%83-%E2%80%9Eso%C8%9Bul-meu-nu-o-s%C4%83-m%C4%83-voteze%E2%80%9D
Top