FRANK J. SCHNITZLER: „MĂ ZBAT PENTRU CA PARFUMUL SĂ FIE RECUNOSCUT CA ARTĂ”

A construit un imperiu, însă, pentru el, cea mai de preț bogăție este empatia. A fost un tânăr rebel, dar s-a transformat într-un om de afaceri vizionar. Copilăria sa miroase a lavandă, iar dragostea… a buchete de flori de câmp. Are magazine pe unul dintre cele mai scumpe bulevarde ale lumii, dar mama sa nu a cumpărat vreodată vreun parfum, din spirit de sacrificiu pentru istorie. Este o prezență plină de șarm, vorbește cu modestie despre sine, însă detaliile – de pildă monograma cusută discret pe cămașă – te fac să-ți amintești că stai de vorbă cu un titan al luxului. Frank J. Schnitzler este unul dintre oamenii care decid asupra cumpărăturilor noastre, din umbra plăcută a anonimatului…

 

 

parfum1

 

EVELINE PĂUNA: Pentru că parfumul este unul dintre elementele inedite ale poveștii dumneavoastră, mă gândesc că… parcă tradiția v-ar cere să fiți fie francez, fie italian. Cum începe povestea familiei în care v-ați format?
FRANK J. SCHNITZLER:
Când aude de parfum, lumea întreagă se gândește la Paris, la Franța. Dar nu de acolo a venit, inițial, parfumul. Parfumul vine din țările arabe, care au descoperit miracolul aromelor fine și unde s-a făcut, inițial, distilarea parfumurilor. Familia mea a fost alcătuită, în întregime, din cetățeni germani. Tatăl meu a fost un om cu resonsabilități înalte într-un minister, iar mama a fost fata unui fabricant.
E.P.: De parfumuri?
F.J.S.: Nu. De stofe. Era un fabricant din Krefeld, de acolo de unde vine și celebra firmă Hermès.
E.P.: Copilăria v-a fost îndestulată? Erați, totuși, fiul unei familii înstărite…
F.J.S.: Am avut o copilărie foarte fericită, am crescut alături de bunici și am avut norocul să pot avea ceea ce era necesar, chiar dacă m-am născut în 1941, în perioada afectată de Război.
E.P.: În Germania este cunoscut spiritul dumneavastră de soliaritate. Cei din familie v-au învățat să priviți alături, să vedeți copiii din alte straturi sociale? Atunci ați învățat ce înseamnă altruismul?
F.J.S.: Familia mea este creștină. Am fost crescuți în credință. Bunicul meu a avut o firmă cu 300 de angajați, încă în anul 1900. Pentru timpul acela era… foarte mult. Am fost obișnuiți să facem mereu ceva pentru acei oameni, pentru a le oferi ajutorul de care aveau atâta nevoie!
E.P.: Erați lăsat să vă jucați cu copiii angajaților?
F.J.S.: Da, era ceva firesc.
E.P.: Care a fost cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o alături de copiii săraci?
F.J.S.: Am învățat să împart mereu. După Război am primit ciocolată de la americani. Când aveam puțină ciocolată nu o mâncam, ci așteptam să mai fac rost ca să o pot împărți cu ceilalți copii. N-am putut să mănânc niciodată singur ciocolată.

 

COPILĂRIA MEA MIROASE A LAVANDĂ

 

 


E.P.: Ce s-a întâmplat în anii de școală? Părinții v-au ales școli elevate?

F.J.S.: Primele clase au fost… normale. Apoi, spre liceu, începusem să nu mai fiu cuminte, să fac tot felul de probleme… așa că m-au trimis într-un internat de iezuiți. Însă dragostea mea pentru parfumuri și arome se dezvoltase crescând în casa bunicilor, unde era o atmosferă specială. Lângă bunici mi-am dezvoltat partea estetică.
E.P.: Domnule Schnitzler, ce parfum poartă copilăria dumneavoastră?
F.J.S.: Copilăria mea miroase a lavandă. Atunci doamnele miroseau a lavandă și, în dulapuri, între rufe și așternuturi presăreau lavandă.
E.P.: În perioada în care ați fost la internat...
F.J.S.: Acolo nu mirosea a nimic, decât a tămâie, de la biserică.
E.P.: Dar acea perioadă v-a disciplinat?
F.J.S.: Da, atunci am deprins doar disciplina. Apoi am urmat școala în Düsseldorf – o școală de meserii, de textile.
E.P.: Familia voia să continuați afacerea cu textile?
F.J.S.: Tatăl meu și-a dorit ca eu să studiez. Iar eu n-am mai vrut!…
E.P.: Dar ce voiați?
F.J.S.: Eu de atunci știam că vreau să fac o afacere. Voiam să mă dezvolt singur, să fiu independent.
E.P.: De ce voiați afacerea? Pentru a revoluționa un produs sau pentru a fi independent financiar?
F.J.S.: Voiam să fiu altfel decât părinții mei.
E.P.: Era numele familiei o etichetă grea pentru dumneavoastră – un tânăr în căutarea propriului drum?
F.J.S.: Pur și simplu voiam să hotărăsc singur. Tatăl – funcționar înalt în stat, mama – din familie de fabricanți, simțeam că trebuie să dezvolt ceva singur, să-mi dovedesc că pot. După Război, în 1949, tatăl meu, care era în Krefeld, a fost numit în Düsseldorf, pentru a reconstrui orașul bombardat. Düsseldorf era aproape o ruină. Nu am urmat vreo facultate. Am studiat la seral, în paralel cu ceea ce munceam, în timpul zilei.
E.P.: Se poate spune că „școala vieții” este, uneori, mai importantă decât o diplomă de la universitate?
F.J.S.: Da. Fără îndoială.
E.P.: Cu ce ați început să munciți?
F.J.S.:
Locuisem într-o casă înmiresmată, cu parfum fin, cu parfumul florilor din grădină. Am vrut să duc mai departe aceste amintiri. Am vrut să trăiesc într-o casă cu aceeași atmosferă. La 18 ani mi-am cunoscut soția. Familia soției mele deținea un magazin de delicatese. Am intrat în această afacere de familie, împreună cu soția mea. Și am dus-o mai departe.
E.P.: Am văzut cât de frumos vă priviți verigheta atunci când vorbiți despre soția Dvs… Ce parfum i se potrivește primei și celei mai mari iubiri din viața dvs.?
F.J.S.:
Parfumul „Quelques fleurs”, de la Rubicon. Este un parfum vechi… dar este primul care a reunit aromele mai multor flori. Este un parfum care miroase a cuișoare, trandafiri și lalele. Până la el, miresmele florilor nu fuseseră combinate.
E.P.: Cum ați știut că tânăra pe care ați întâlnit-o atunci vă va fi soție pentru o viață? Oamenii se schimbă…
F.J.S.:
Persoanele care se întâlnesc simt, atunci când este momentul, că sunt născuți unul pentru celălalt. Când ne-am găsit a fost o perioadă foarte frumoasă, apoi a apărut primul copil.

 

 

M-AM GHIDAT DUPĂ INSTINCTUL MEU ÎN AFACERI



E.P.: Cum ați ajuns de la delicatese la parfum?

F.J.S.: Am acumulat experiență în afacerea cu delicatese, am învățat să lucrez în echipă. Și iarăși am simțit că trebuie să fac mai mult. Mult mai mult! Am simțit o chemare. Parfumul, pur și simplu, mă chema.
E.P.: Marile case de parfumuri se bazează pe tradiție dobândită în secole. Ce v-a făcut să credeți că va merge?
F.J.S.:
Pur și simplu vocea interioară. Chemarea… Nimic altceva.
E.P.: Ce ați riscat?
F.J.S.:
Mi-am asumat un mare risc. Era 1968, când lumea nu prea știa ce este luxul. M-am ghidat după instinctul meu în afaceri. Am mers prin Düsseldorf și mă uitam la toate vitrinele unde erau parfumuri. Erau foarte puține. M-am oprit în fața unui magazin unde era o coadă mare de tot. Oamenii cumpărau de acolo. Și atunci am spus „asta e ceea ce vreau, asta este meseria mea!”. Mi-am amintit de copilăria mea și mi-am dat seama că oricât de bine m-aș fi prezentat, oamenii se duc după miros, după parfum. Și, din acel moment, tot ceea ce am acumulat am canalizat pe acest drum.
E.P.: Ce a spus familia despre riscul pe care dumneavoastră, un tânăr rebel, ați hotărât să vi-l asumați?
F.J.S.:
Cei din familia mea au fost supărați. Tatăl meu a fost foarte supărat și pentru că m-am căsătorit așa devreme. După ce a venit pe lume primul meu copil, tata s-a stins pentru că s-a întors foarte bolnav din Război. Apoi… școala pe care am urmat-o, unde am învățat să fac comerț, s-a dovedit utilă. Tot ce învățasem, investeam în afacerea mea. Am nimerit și perioada în care Germania se reconstruia. Anii ̕68-̕72 au fost anii în care toată lumea punea umărul să construiască.
E.P.: Ați început afacerea făcând, pur și simplu, parfumuri?
F.J.S.:
Nu. Am început prin a cunoaște foarte bine toate mărcile de parfum. Am deschis, împreună cu soția, o parfumerie mare pe Graf-Adolf-Straße. Iar a doua parfumerie, care mi-a dat elanul în afaceri, a fost și este în Shadow Arcade, pe Königsallee, unul dintre cele mai scumpe bulevarde ale lumii, care reunește reprezentanțe ale celor mai importante branduri. Am deschis prima parfumerie în 1972, iar pe cea de-a doua am deschis-o în 1986.

 

SUNT CONSILIERUL MARILOR FIRME

 
E.P.: Cartea de vizită vă prezintă a fi iscusit în afaceri, un om pasionat de frumos și de miresme fine, dar și consilier în arta parfumului…
F.J.S.:
Sunt consilierul marilor firme. Îi ajut să ia decizii, să aleagă produsele cele mai bune pentru vânzare. Fac training și marketing și construiesc, alături de echipele din care fac parte, brandul unui parfum: de la idee, la fabricare și la punerea în vânzare.
E.P.: Care este cel mai frumos parfum din lume?
F.J.S.:
Cel mai de succes parfum al tuturor timpurilor a fost „Chanel No.5”. Iar asta nu s-a datorat doar aromei, în sine, ci marketing-ului pe termen lung.
E.P.: De-a lungul timpului, în afaceri, ați avut și vreun moment în care ați fost descurajat, în care a trebuit să luați totul de la capăt, să vă gândiți cu teamă la ziua de mâine?
F.J.S.:
N-a fost doar unul! Sunt mereu astfel de momente. Eu sunt foarte critic cu mine însumi și am asemenea momente. Nu am căzut vreodată foarte jos pentru că întotdeauna am știut să mă repliez. Cunosc foarte bine acest domeniu.
E.P.: Spuneți că sunt puțini aceia care au un cuvânt de spus într-un anumit domeniu – oamenii inspiraționali. Vă considerați o astfel de persoană?
F.J.S.:
Mă consider unul dintre puținii oameni care lucrează cu tot sufletul. Acesta este, de fapt, cel mai important lucru în drumul spre succes. Cel care conduce trebuie să fie un model, să lucreze alături de angajați. Rezultatul acestor principii a fost profitul de 10 milioane de euro.
E.P.: Sunteți bogat?
F.J.S.: Nu. Ce este bogăția?! Nu am alergat după bani. Nu bogățiile m-au interesat.
E.P.: Care este cel mai prețios lucru pe care îl aveți?
F.J.S.:
Capacitatea de a empatiza cu oamenii.

 

 
MAMA NU ȘI-A CUMPĂRAT NICIODATĂ PARFUM DIN CAUZA SENTIMENTULUI DE VINĂ PE CARE L-A AVUT PENTRU CEEA CE A FĂCUT HITLER ISTORIEI

 

E.P.:
A apucat mama să vadă că ați devenit un om de succes? I-ați dăruit vreun parfum?
F.J.S.:
A apucat să vadă perioada de început a succesului meu. Trebuia să îi trimit parfumuri pentru că, deși mama putea să își permită să cumpere, nu și-a cumpărat niciodată din cauza sentimentului de vină pe care l-a avut pentru ceea ce a făcut Hitler istoriei. Toată viața ei, mama a păstrat lavanda, pe care o cunoșteam din copilăria mea. A fost de datoria mea să-i dăruiesc un parfum.
E.P.: Când ați simțit ultima dată mirosul de lavandă?
F.J.S.:
Este un parfum de la Caron, care are lavandă. Și când mă duc la parfumeriile mele îl folosesc, ca să-mi aduc aminte de parfumul de lavandă care m-a urmărit întreaga viață.
E.P.: Credeți în Dumnezeu? Drumul acesta prin viață v-a fost trasat, sau ați înduplecat, pe parcurs, destinul?
F.J.S.:
Da, cred. În viață, înainte de toate, trebuie să știi ceea ce vrei, apoi să fii în stare să înțelegi șansele care apar în viața ta. Fiecare poate ajunge, în meseria sa, așa de departe cum am ajuns eu în ceea ce fac. Trebuie să-ți faci meseria cu devotament, cu foarte multă dragoste pentru oameni și trebuie să știi să ai răbdare.
E.P.: Atunci când părinții vă sfătuiau că drumul pe care îl alegeți nu este sigur, v-ați îndoit de ceea ce simțeați? V-ați gândit că poate exagerați bazându-vă pe intuiție?
F.J.S.:
Nu avem întotdeauna îndoieli în viață?! Această neîncredere trebuie corectată.
E.P.: De ce vă temeți cel mai mult, în viață?
F.J.S.:
Nimeni nu știe dacă interesul pentru parfum se va dezvolta sau, din contră, va scădea. E un soi de anxietate… Am această neliniște, pentru că s-au dezvoltat foarte multe parfumuri de calitate îndoielnică și prea multe parfumuri sunt falsificate.
E.P.: Dacă, de mâine, parfumul n-ar mai exista și ar trebui să construiți din nou ceva, cu mâinile goale, ați avea energia să o luați de la capăt în orice alt domeniu?
F.J.S.:
Da. M-aș îndrepta către artă, către încălțăminte, vestimentație deosebită, bijuterii, genți, ceva în care aș putea oferi consiliere. M-aș îndrepta către un domeniu care nu este foarte dezvoltat, pentru a-l ridica.
E.P.: Când închideți ușa biroului, cum sunteți acasă? Cum sunteți ca tată?
F.J.S.:
Trăiesc cu această meserie. Gândurile îmi vin după ce închid ușa biroului. Visez chiar și noaptea ceea ce am de făcut. Am doi copii, o fată și un băiat. Am fost un tată foarte tânăr. La 20 de ani aveam deja doi copii. Nu eram născut pentru a fi tată de familie.
E.P.: Ați fost mai mult tată sau om de afaceri?
F.J.S.:
Om de afaceri. În meserie trebuia să fiu mereu atent pentru a câștiga banii cu care să-mi întrețin familia. M-am dat mai mult meseriei, decât familiei.
E.P.: Rămânând la afaceri, care este legătura dintre dumneavoastră și lanțul de magazine Douglas?
F.J.S.:
De doi ani sunt consilierul acestui lanț de magazine. În Karlstadt, Munchen, Hamburg și Berlin, pentru produsele de lux. În ultimii ani am lucrat pentru Breuninger, tot la produsele de lux. Parfumul și spiritul timpului sunt întotdeauna în legătură. Eu mă zbat pentru ca parfumul să fie recunoscut ca artă, și nu asemuit cu o noțiune „de masă”. Iar pentru acest lucru, trebuie să mă adaptez la cultura fiecărei țări. Japonia, de exemplu, iubește parfumul fin și discret. Ei nu doresc să iasă în evidență prin parfum. Întotdeauna trebuie să respecți regulile tradiției.
E.P.: Care sunt activitățile pe care le desfășurați în prezent?
F.J.S.:
Mă implic în cunoașterea parfumului, la nivel internațional. Timp de patru ani am organizat expoziții de parfumuri.
E.P.: Goethe, german și el, a dat lumii o idee unică: „Clipă, ești atât de frumoasă, oprește-te!”. Când ați fi vrut să opriți timpul?
F.J.S.:
Între 1980 și 2000. Atunci am construit afacerea, într-un timp care mi-a permis.
E.P.: În primii ani ai formării profesionale, atunci când avem elanul tinereții, ne-am dori experiență. În anii maturității, ne dorim tinerețe. Sunteți împăcat cu firescul vieții?
F.J.S.:
E adevărat. Există un singur răspuns pentru a fi împăcat: să lăsăm ca ideile să vină de la oamenii tineri, iar dacă cei în vârstă și-au păstrat tinerețea în suflet, să-i ajute pe tineri, măcar cu un sfat. Problema aceasta este de mare actualitate în prezent – cum putem împleti tinerețea cu experiența?! Cei cu experiența maturității și-au făcut datoria față de viață – au familie, copiii au crescut, și acum își permit și luxul.
E.P.: Sunteți parte din Fundația Atheneum – o asociație culturală româno-germană care se ocupă cu promovarea românilor pe teritoriul Germaniei. De ce ați ales să vă implicați?
F.J.S.:
Cultura m-a atras. Iar acum am timp să mă pot implica și în alte activități. Am cunoscut români deosebiți și știu că această asociație are nevoie și de îndrumarea mea.
E.P.: Ați fost în România. Ce parfum i se potrivește?
F.J.S.:
În România sunt schimbări. Și poate că oamenii au devenit mai pozitivi. S-ar potrivi un parfum de tinerețe, ceva fresh, cu o nuanță care să te învăluiască. Știu că în România sunt perioade grele și oamenii nu au bani să își cumpere parfumuri, dar optimismul este binevenit.
E.P.: România a fost lovită de criza financiară din 2009. Cum ați simțit criza financiară, Dvs., un vizionar?
F.J.S.:
Criza lansată de băncile americane s-a simțit imediat în puterea de cumpărare.
E.P.: Oamenii renunță la parfum, când sunt nevoiți să cumpere doar pâine…
F.J.S.:
Nu pot vorbi în numele tuturor, dar dacă oamenii renunță la lucrurile frumoase, intime, precum parfumul, lipsește ceva în viețile lor. Pentru mine nu a fost un punct de cotitură, pentru că am știut că puterea de cumpărare își va reveni. A fost o cădere care o să treacă. Și după perioada Războiului situația s-a redresat, iar eu am experiența aceea.
E.P.: Ați investi în România?
F.J.S.:
Sunt sigur că România se va dezvolta de acum înainte. De aceea îmi permit să mă joc cu acest gând. Când am fost în România am văzut câteva parfumerii și am observat că există foarte multe produse, însă felul în care sunt prezentate nu este cel care trebuie. Și mi-am dat seama că oamenii încă nu au bani ca să le cumpere.
E.P.: Pe de altă parte, pentru că spuneam că oamenii preferă să-și ia mâncare decât un parfum, totusi spiritul românesc ne face să fim altfel. Avem acea notă de cochetărie, care cred totuși că ne face să ne abținem de la mâncare pentru a nu ne lipsi de unele produse scumpe. Parcă am mai renunța la ce ne trebuie doar pentru că nouă ne place să ne arătăm bine aranjați…
F.J.S.:
Este demonstrat că un parfum este ca un medicament pentru psihic. Dacă ești prost dispus și te dai cu parfum, te vei simți altfel. Poate acesta este și cazul României pe drumul spre normalizare.
E.P.: Aveți un parfum preferat, pe care îl folosiți mereu sau schimbați parfumul în funcție de eveniment, de oamenii pe care îi întâlniți?
F.J.S.:
Am două-trei parfumuri pe care le iubesc. Nu le voi numi, pentru a nu face reclamă. Acum testez aproape 25 de parfumuri pentru companii. Le folosesc ca să văd care este efectul atunci când merg la evenimente. În rest, există parfumuri pentru diferitele ocazii, pentru fiecare vârstă… Pentru sport folosim cu totul alte parfumuri decât folosim la un eveniment de seară. Întotdeauna persoanele tinere vor dori să aibă altceva decât persoanele în vârstă.
E.P.: Ce este de preferat – un parfum ieftin sau deloc?
F.J.S.:
Există parfumuri care costă foarte mult pentru că esențele din care sunt făcute sunt foarte scumpe. Un parfum ieftin poate să-ți strice și pielea. Dar dacă nu ai mai mult de zece euro, ești nevoit să cumperi un parfum ieftin, dar ar fi totuși mai bine să strângi bani pentru unul de calitate.
E.P.: De ce este un parfum bun? Pentru că are miros puternic, pentru că persistă?…
F.J.S.: Reacția pe care parfumul o are în contact cu pielea, îi dă valoarea. Atât ca miros, cât și ca persistență.
E.P.: Un parfum miroase diferit de la o persoană la alta?
F.J.S.:
Da. Cu cât esențele parfumului sunt mai naturale, cu atât mirosul diferă, de la o persoană la alta. Produsul natural din parfum are o anumită reacție cu pielea.
E.P.: Unde se testează parfumul – pe bucățelele de carton din magazine sau în contact cu pielea?
F.J.S.:
Pe interiorul încheieturii mâinii, acolo unde se simte pulsul.
E.P.: Există oameni care vă recunosc pe stradă? Sau preferați anonimatul?
F.J.S.:
Lumea nu știe că sunt deschis la întrebări. De curând am primit un contract cu China. Sunt foarte solicitat, dar asta nu mă împiedică să le răspund oamenilor și să le aștept întrebările. Eu simt că, dacă m-aș trezi într-o dimineață și nu aș simți miros de parfum, ziua aceea ar fi pierdută.

 

Interviu publicat în Jurnalul Național – Ianuarie 2015

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Top