GEORGES CHIRIȚĂ: „MAJESTATEA SA REGINA ANGLIEI ARE UN STICK DE LUX CREAT DE MINE”

Revoluția din 1989 l-a împins afară din țară. Evenimentele de atunci făceau ca prezența sa să fie cel puțin incomodă. A ales Parisul. Își amintește de camerele sărăcăcioase în care a înfruntat prima iarnă pe melaguri străine, chiar și de mașina care i-a fost adăpost în nopțile friguroase. A reușit, însă, să-și scrie propria poveste de succes, numele său fiind astăzi un brand pe piața internațională de lux. Regina Angliei, de pildă. păstrează fotografii și documente într-un stick care poartă semnătura unui… român: Georges Chiriță.

 

 

01- Georges CHIRITA

 

EVELINE PĂUNA: Ați plecat din România în decembrie 1990, la un an după Revoluție. Cum arăta viața dumneavoastră în țară atunci?
GEORGES CHIRIȚĂ: Înainte de a pleca din România am lucrat la ITC (Institutul de Cercetări pentru Technica de Calcul – București), în laboratorul de echipamente periferice pentru calculatoare și m-am ocupat de cercetare pentru realizarea capetelor magnetorezistive în straturi subțiri, utilizate la citirea informațiilor pe benzi magnetice și discuri. Acest fenomen magnetorezistiv a fost una dintre primele aplicații cu adevărat semnficative ale nanotechnologiei. Pentru a realiza capetele magnetorezitive în straturi subțiri am lucrat, printre altele, cu pompe de vid atomo-moleculare și am fabricat personal un generator de coroziune ionică. În urma cercetărilor și experiențelor făcute împreună cu colectivul în acest laborator, am realizat cu succes primul cap magnetic care folosea o dublă technologie, magnetorezistivă pentru lectură și inductivă pentru scrierea informațiilor magnetice pe benzi și discuri, realizate în straturi subțiri. În anul 2007, francezul Fret și germanul Grunberg au primit premiul Nobel de Fizică pentru realizarea, în 1988, a unor capete magnetorezistive similare cu cele realizate de noi la ITC încă din 1987. Astăzi, aceste capete magnetorezistive echipează toate Hard-discurile din lume. Ca hobby… în timpul liber mă ocupam de îngrijirea a 40 de stupi cu albine de la care recoltam produse convenționale și venin. Împreună cu soția și cei doi copii eram propietarul unui apartament confortabil  lângă Parcul Obor,  aveam o mașină, tot confortul pe care ni-l îngăduiau acele vremuri.
E.P.: De Revoluție vă leagă o amintire specială – sunteți cel care a pus în funcțiune studioul TV din clădirea fostului Comitet Central. Cum vă amintiți de momentele de atunci, cum ați trăit dvs Revoluția? Erați angajat al TVR?
G.C.:
Este adevărat, în timpul Revoluției am pus în funcțiune studioul TV din clădirea fostului Comitet Central. Era pentru prima dată când intram într-un studio TV și, cu toate acestea, am reușit să-l pun în funcțiune în mai puțin de două ore. Am dorit să-l păstrez în rezervă în cazul în care studioul din Dorobanți nu mai putea emite. În acest studio, pe 22 decembrie, pe la ora 4 dimineața, am fost atacați la armă automată de indivizi care veneau de la subsolul clădirii. Eu am fost încadrat de două gloanțe, primul glont a trecut razant pe lângă o persoană care, în acel moment, îmi vorbea la urechea stângă, iar cel de-al doilea glonț a ucis persoana care se afla în dreapta mea. Aceste imagini… nu le pot uita. Fiind în centrul Revoluției am înțeles în ce direcție vor merge lucrurile. Neavând aceeași viziune cu ei, am încercat imediat să fac primul studio TV privat și să utilizez acest studio pentru a emite pe canalul TV2 neutilizat la epoca aceea. Spre dezamăgirea mea, pe data de 9 ianuarie 1990, la ora 5 dimineața au intrat „niște indivizi” și au tăiat toate cablurile aparatelor, făcând studioul inutilizabil. La un moment dat s-au amplificat presiunile asupra mea, ajungându-se la simularea unei răpiri a unui copil, urmată de mesajul „Vezi ce ți se poate întâmpla dacă nu taci?!”. Pentru a-mi proteja familia, am decis să părăsesc țara.
E.P.: De ce ați ales Parisul? Cum ați reușit să vă finanțați plecarea? Ați renunțat la tot ceea ce aveați în România?
G.C.:
Singura posibilitate de a pleca repede din România era cu destinatia Paris. Pentru a finanța plecarea am vândut cei 40 de stupi, iar din banii de pe ei am cumparat o excursie la Paris, cu avionul.
E.P.: Ați plecat singur?
G.C.:
Da, am plecat singur. Mi-am putut aduce soția și copiii după ce am obținut statutul de refugiat politic.
E.P.: Care au fost primele job-uri pe care le-ați avut la Paris?
J.C.:
Ajuns la Paris, nimeni nu mă credea când spuneam că vin din România și că am experiență în nanotehnologie. Întreprinderile care lucrau cu această tehnologie de avangardă la epoca aceea, nu angajau străini. Așa că a trebuit să șterg acea experiență din CV. Primul job are un farmec aparte pentru că, după o lună de la angajare, am fost chemat de către patron, care mi-a spus că apreciază competențele mele și că de luna următoare mă avansează la funcția de inginer de cercetare și îmi dublează salariul. După un an, în altă societate, am fost numit Director technic, până în momentul când am devenit propriul meu patron.
E.P.: Unde ați stat prima dată în chirie?
G.C.:
Când am sosit singur la Paris, în decembrie 1990, locuința a fost o problemă. După o scurtă ședere la hotel, am locuit într-un apartament situat în Place de Mexico, lângă Tour Eiffel, în renovare, fără căldură și apă caldă, apoi într-un alt apartament, la etajul al treilea, cu WC-ul în curte. În luna februarie, cea mai friguroasă, am dormit într-o mașină, pe stradă. După toate aceste peripeții, am ajuns într-un apartament superb la Melun, lângă Paris.
E.P.: Georges Chiriță este un nume cu o rezonanță aparte. L-ați schhimbat, în cartea de identitate?
G.C.:
Este adevărat că numele este foarte cunoscut datorită scriitorului Vasile Alecsandri, dar să nu uităm că numele Chiriță este un nume de familie la care originile se pierd în timp, este un nume foarte răspândit în România și chiar și în Franța. Am schimbat prenumele deoarece, în franceză, „h” nu se pronunță.
E.P.: Afacerea cu designul pentru electronice are mai bine de zece ani. Cum ați pornit-o? Ce șanse erau să funcționeze – cine și-ar fi cumparat lucruri scumpe, mai mult decât exclusiviste, pentru computer?
G.C.:
Afacerea cu designul a început prin anul 1993. Cu competențele mele în nanotehnologie am anticipat că nu putem dezvolta la infinit viteza procesoarelor, că vom ajunge la o limitare. Cum putem constata, astăzi nu mai avem procesoare mai rapide, ci avem procesoare dual core, quad core, etc…  În acest context, design-ul va deveni mai important decât tehnologia. Am căutat o sursă de inspirație, voiam să realizez ceva mai deosebit. Am găsit că stilurile clasice franceze nu se vor demoda… că au reușit să treacă proba timpului. Decorațiuni de mobilă în stilurile clasice Louis XV, Louis XVI și Empire… le găsim în toate marile case din Franța și din lume, unde un calculator de plastic nu se asortează.
E.P.: Aveți studii artistice?
G.C.:
Nu am studii artistice, dar când dorești ceva, nimic nu este imposibil. Am studiat, la Paris, timp de aproape şapte ani, diferitele stiluri şi curente care au influenţat creatorii de mobile şi decoraţiuni clasice. Am reținut trei, cele mai semnificative: Stilul Louis XV, Stilul Louis XVI și Empire. Am avut șansa să găsesc lânga Melun o societate cu utilajele originale,  care a fost creată acum mai multe sute de ani și care posedă o colecție de matrițe originale, unice în lume, pentru realizarea pieselor estampate, folosite în mobilă și bijuterii. Compar aceste matrițe originale cu un tablou: un falsificator, când copiază un tablou, nu poate imita și mișcarea mâinii pe care artistul a avut-o atunci când a realizat tabloul. Aceasta este metoda care ne permite să deosebim tablourile false de cele adevarate. Același lucru este și cu utilizarea matrițelor originale de decorații – păstrează nealterată expresia artistică a creatorului din secolul XVIII. Pentru decorarea calculatoarelor folosesc decorații estampate, realizate în această societate.
E.P.: Obiectele pe care le realizați sunt, din punct de vedere tehnic, în pas cu tehnologia de ultimă generație? Împodobiți și componente deja existente, pe care clienții le aduc la dumneavoastră?
G.C.:
Nu utați că, la bază, am o formație electronică. Pentru aceste calculatoare de lux folosesc ultimele tehnologii din domeniul informaticii, construiesc multe părți electronice care intră în componența calculatoarelor cu circuitele imprimate pe care le realizez în ceramică. După fabricare, asigurăm actualizarea la zi a calculatoarelor pentru clienți. Desenele acestor calculatoare le realizez respectând riguros formele și proporțiile fiecărui stil și codul culorilor și codul materialelor, spre exemplu laiton, alabastru, malachita și lapis-lazuli, iar toate părțile metalice sunt acoperite cu aur. Pentru crearea acestor bijuterii în stilurile clasice franceze este nevoie de un volum important de lucru foarte minuțios, după metodele tradiționale franceze. Pentru anumite decorațiuni fac apel la artizani, care posedă utilaje originale transmise din generație în generație. Între trei și zece ani sunt necesari pentru formarea unui salariat, pentru ca el să lucreze cu elemente care datează de mai multe sute de ani. Originalitatea creațiilor noastre, perfecțiunea finisajelor și garanția fabricării în stiluri tradiționale pure, sunt menționate într-un certificat de autenticitate. Fiecare calculator de lux este absolut unic.        Nu intervin pe caculatoarele celorlalți constructori.
 

 

Cabinet de travail Empire

 

 

„SUNT ÎN CONFLICT CU SOCIETATEA SAMSUNG, CARE CONSIDER CĂ A COPIAT TREI DINTRE PRODUSELE MELE”

 

 

E.P.: Ați avut propuneri de asociere de la firme precum Vertu, Apple, Samsung…?
G.C.:
Nu am avut nicio propunere de colaborare. Din contră, sunt în conflict cu societatea Samsung, care consider că a copiat trei dintre produsele mele din gama contemporană. Se spune că copiatorii aleg numai brevetele cele mai bune, deci e un compliment pentru mine faptul că Samsung nu a găsit ceva mai bun în 2011 decât modelele mele, create și brevetate în anul 2000. Produsele noastre au inaugurat conceptul de „Lux Informatic în stil autentic francez”, ceea ce ne permite să ne situăm în avangardă într-un domeniu unde înalta tehnologie se îmbină armonios cu rafinamentul mobilelor de artă. În acest moment, interesul nostru constă în a continua dezvoltarea acestui concept unic în lume iar brandul nostru contribuie în mod activ la succesul produselor.
E.P.: În 1998, Valerie-Anne Giscard d’Estaing, fiica fostului preşedinte al Franţei, v-a selecționat pentru Cartea Mondială a invențiilor. Cum a aflat de dumneavoastră?
G.C.:
În luna august 1998 am depus brevetele pentru aceste calculatoare la INPI (Institutul Național de Protecție Industrială) de unde doamna Valerie-Anne Giscard d’Estaing m-a selecționat pentru a fi publicat în Cartea Mondială a Invențiilor 1999, editată în decembrie 1998. La publicarea acestei cărți, Revista Paris Match, în articolul său, a selecționat trei dintre cele 6.000 de invenții prezentate în carte, invenții care pot marca viitorul. Și, spre surpriza mea, printre ele erau și calculatoarele mele.
E.P.: Cum ați găsit primul client?
G.C.:
Primul client… l-am avut în urma articolelor apărute în revista „La Letre D’Orion în secolul trecut” , articole din 1999. Este o revistă de noutăți și tendințe în lumea bijuteriilor. Pentru cei care doresc un calculator stil și  nu posedă  mobilierul, noi, în colaborare cu „ébénistes d’artˮ propunem biroul sau chiar toată mobila întregului cabinet, în același stil  clasic.
E.P.: Cum vă promovați afacerea?
G.C.:
Interesul nostru constă în a continua dezvoltarea acestui concept unic în lume, iar marca comercială de Lux CHIRITA Paris pe care am creat-o din 1999 contribuie în mod activ la succesul produselor. Pentru promovarea afacerii am participat la saloane naționale (franceze) și internaționale. Spre exemplu: în Franța, „Salonul bijutierilor creatori” – 2002  Champs-Elysées Paris; în China, salonul „France-des Maisons à vivre” 2005-Pekin; la Dubai, salonul „Index Dubai” 2006, în Statele Unite, „Créativité made in France” 2007 la New York și Los Angeles. La toate aceste saloane, produsele noastre au fost numite de către vizitatori „French Computersˮ.
E.P.: Ce materiale folosiți și de unde le achiziționați?
G.C.:
Materialele metalice precum bronzul, aurul le procur de la turnătorii de tradiție din Franța, iar pietrele ca alabastru, malachita și lapis-lazuli vin din Nigeria, Pakistan, Africa de Sud.
E.P.: Care sunt prețurile? Un minim și un maxim?
G.C.:
Prețul unui astfel de calculator este fixat în funcție de materialele folosite și începe de la 17.000 de euro. Cel mai scump calculator poate fi realizat cu bază în lapis-lazuli, piatră rară, de mare puritate, al cărui preț pe gram e mai scump decât aurul. Dar sunt și alte materiale. Practic, nu există o limită de preț, totul depinde de ce comandă clientul.
E.P.: Este adevărat că produsele au garanție 100 de ani?
G.C.:
Pe lângă calculatoare, mai realizez și stick-uri USB de lux, adevărate albume foto moderne, cu carcase aurite realizate manual, utilizând amprente originale din secolul al XVIII-lea, alese din tradiția franceză. Fiecare stick este absolut unic, numerotat și însoțit de un certificat de autenticitate. Pentru stick-urile USB de lux folosesc componente electronice militare riguros selecționate ceea ce-mi permite să acord această garantie de 100 de ani. Astfel păstrăm fotografiile celor mai importante evenimente din viață și le transmitem copiilor, nepoților.
„NU M-A AFECTAT CRIZA FINANCIARĂ”

 

 

E.P.: Criza financiară a afectat dramatic mediul de afaceri. Și piața de lux! Și pe dumneavoastră?
G.G.:
Calculatoarele și stkurile de lux au inaugurat conceptul de „Lux Informaticˮ, ceea ce ne permite, din 1999, să ne situăm în avangardă într-un domeniu unde înalta tehnologie se îmbină armonios cu rafinamentul mobilelor de artă cu un grad înalt de calitate. Până în prezent nu avem concurenți și cred că din acest motiv nu suntem afectați de criza financiară.
E.P.: Sunteți bogat?
G.C.:
Nu sunt bogat.
E.P.: Care au fost cei mai cunoscuți clienți și pentru ce comenzi au optat? Știu că unul dintre clienți este Christine Lagarde…
G.C.:
Discreția este o regulă de bază pe piața de Lux. Toate produsele sunt relizate la comandă. Odată ce livrăm produsul, el aparține propietarului și numai dacă dorește poate să facă declarații. În consecință, casa Chirita Paris se conformează acestei reguli. Doamna Christine Lagarde nu este clientă, am avut onoarea să îi prezint produsele noastre, dupa câteva luni de la deschiderea celei de a cincea întâlnire internațională „du Sommet du luxe et de la créationˮ. A facut o descriere măgulitoare produselor mele: „Luxul este astfel fiul legitim al relației dintre tehnologiile cele mai inovative, un puternic aparat industrial și creația franceză care reflectă o avangardă artististică și creativă fondată pe o industrie de cercetareˮ.
E.P.: Este adevărat că Regina Angliei are un stick ce vă poartă semnătura?
G.C.:
Este adevărat că Majestarea Sa Regina Angliei are un stick de lux creat de mine, decorat cu flori de Lys (flori de crin), cel mai vechi simbol al regalității, stick pe care i l-am oferit cu ocazia sărbătorii de diamant marcând a 60a aniversare a urcării pe tron a Majestății Sale. În urma acestui cadou am primit o scrisoare care mi-a fost adresată personal de la Palatul Buckingham, prin care am fost informat că Majestatea sa Elisabeth aII-a, Regina Angliei, a apreciat darul.
E.P.: În cât timp finalizați o comandă?
G.C.:
Ținând cont că trebuie respectate cu mare strictețe formele, volumele, culorile și materialele fiecărui stil, iar totul este făcut manual dupa un „savoir-faireˮ francez și cu utilaje originale din secolul al XVIII-lea, realizarea unui calculator poate dura între două și șase luni.
E.P.: Unde, în lume, ajung obiectele dumneavoastră?
G.C.:
„French Computers” ajung în aproape toate colțurile lumii… Europa, America și, în special, în Asia Centrală.
E.P.: Care sunt planurile pentru extinderea afacerii?
G.C.:
Pentru extinderea afacerii cu produse electronice premium am brevetat un sistem audio de ascultare a sunetelor 3D Hi-fi de muzică, filme și jocuri electronice numit 3DIAS® (3D Individual Audio System), pe care presa franceză îl consideră o mare inovație ce ne va schimba cotidianul. Cu această tehnologie impresionanta 3DIAS® Hi-fi putem crea senzația ascultătorului că are puterea acustică echivalentă unei săli de spectacol cu o calitate de studio de înregistrare, fără a deranja familia, vecinii. În același context am conceput un mixer audio în 3D analogic, care permite transmiterea în direct a oricărui spectacol de muzică și teatru în sunete 3D ceea ce permite fiecărui spectator, indiferent de poziția lui în sală, să aibă senzația că se află pe scenă, înconjurat de actori, de muzicieni. Sunt în negocieri pentru a cumpăra o sală de teatru la Paris, pe care doresc să o echipez cu  mixere analogice 3D și sisteme de ascultare 3DIAS® Hi-fi.
E.P.: Știm cu toții că, în urma unor conflicte sociale, francezii și-au cam schimbat (în rău) părerea despre România. În ce măsură v-a afectat acest lucru afacerea?
G.C.:
Din ceea ce cunosc, nu au fost conflicte sociale ci doar ocuparea ilegala a unor terenuri cu barăci insalubre, iar proprietarii au cerut să recupereze bunurile lor. Ceea ce i-a făcut pe francezi și nu numai să-și schimbe părerea despre România este  imaginea negativă din presă, unde se relatează că, nici astazi nu se respectă statul de drept în România. Ca urmare, investitorii nu se grabesc să vina acolo, se amâna intrarea în zona Schengen. Pe mine aceaste situații nu m-au afectat.
E.P.: Cum este viața dumneavoastră personală acum? Sunteți împlinit, aveți copii?
G.C.:
 LA 60 de ani pot spune că în viață am făcut ceea ce mi-a plăcut și am avut curajul să aleg activitățile în domeniile cele mai de avangardă pentru fiecare moment. Am participat la evenimente naționale și internaționale, am cunoscut personalități unice. Cu aceste calculatuare de lux, „French Computers”,  am avut mii de articole în presa națională (franceză) și internaționale, scrise în zeci de limbi străine, chiar în limbi pe care serviciul Google Translate nu le-a identificat. Îmi plimb cățelul prin grădinile palatului Fontainebleau, locuind foarte aproape. Pentru a realiza toate acestea am avut un sprijin la bine și la greu, un sprijin nemăsurabil din partea soției, alături de care, în  luna octombrie, împlinesc 40 ani de casatorie. Am doi băieți minunați, Costin și Mihai, cu care împart aceleași pasiuni.

 

Interviu publicat în Jurnalul Național, octombrie 2014

Foto: arhiva personală

 

 

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Top