A FI SAU A NU FI JURNALIST…

În 2015, aceasta-i întrebarea!

Tocmai m-am întors de la South East Europe Media Forum, care a avut tema „Media in South East Europe: The Struggle for Success on the Web”. Mă bucur că la acest eveniment am putut participa cu site-ul www.evelinepauna.ro, la mai puțin de o lună de la lansare. Și vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru că mă citiți (și) aici!

Printre temele discutate: „News content – competition on the Web; Who can cash in on it and what kind of regulation is necessary? / Future of the media business – the vision of CEOs and directors; Which directions are taking media landscapes in Southern and Eastern Europe? / Journalists and their audience – a new relationship; Is it possible a true dialogue through the internet and how can it be successful? / Innovative business models in times of change and crisis; How can traditional media survive and start-ups become prosperous?”.

A fost interesant să observ pulsul… internațional și să constat că jurnaliștii de pretutindeni se confruntă cu dileme asemănătoare celor pe care le avem noi, chiar dacă realitățile socio-economice ale momentului diferă. S-au împărtășit nostalgii de pe vremea când presa era scrisă pe hârtie și nu pe ecran, s-a reamintit faptul că „television killed radio star” a rămas doar o melodie și s-a vorbit mult despre „acum și aici” în jurnalism. Profesioniști din media au împărtășit indicii despre succesul lor… și ne-au dat idei! (Zâmbesc!).

media

Însă, acest eveniment m-a făcut să mă întreb câți jurnaliști adevărați are România, dacă mă număr și eu printre ei, cum vor rezista cei care se încăpățânează să nu renunțe la lucrul bine făcut și tot așa…

Lucrez în media de dinainte de facultate. Îmi amintesc că, la unul dintre primele cursuri, am fost întrebați ce ne dorim pentru viitoarea carieră. Mult prea mulți voiau televiziune. Câțiva radio. Și cred că doar eu am ridicat mâna la presă scrisă (care deja era în cădere liberă). Tinerii „jurnaliști” voiau să prezinte emisiuni, să fie „pe sticlă”, să se audă la radio, ca mai apoi să prezinte evenimente. Sau.. să scrie articole de opinie. Foarte puțini (i-am descoperit după, prin redacții) erau dispuși să înghețe pe scările Guvernului sau la DNA, Cotroceni ori pe la spitale, tribunale și alte câte și mai câte locuri dătătoare de știri. Cei mai mulți voiau domenii ușor de abordat și scurtături către termenul de „vedetă”. De fapt, asta voiau: să fie vedete. Iar jurnalistul nu e vedetă! El e jurnalist. Punct.

După generația mea, deja au mai trecut prin Facultățile de Jurnalism și alte instituții asemenea (care mai de care mai împopoțonate cu titulaturi promițătoare de joburi sigure și cât mai „în față”) tinerii pe care, vorba poetului, „azi îi vedem, și nu sunt (jurnaliști, mă refer)!”.

  • Eu cred că jurnalist este cel care află lucrurile din realitate, nu de pe Facebook.  Cel care îndură frigul, nu cel care se scufundă în fotoliul moale din fața calculatorului.
  • Cred că jurnalist este cel care dă știrea odată cu… „campionii” (demonstrați de încrederea publicului), nu ultimul din „turmă”.
  • Jurnalist este acela care dă o mie de telefoane pe zi, căutând surse. Și, de fiecare dată când sună mama, iubita, copilul, îi pune pe hold pentru că apare vreun breaking news.
  • Jurnalist este și cel care, de dragul meseriei acesteia nesigure prin redacții, a renunțat la credite la bancă, pentru că statutul său (pe DDA-uri și alte câte și mai câte metode) nu-i suficient pentru ca banca să aibă încredere în el. Deși o țară întreagă are. Ce ironie, uneori chiar el anunță știrile despre bănci!
  • Jurnalist este acela care s-a îmbrăcat pentru un „live” în mașină, la semafor. Sau cea care umblă mereu cu fardurile de bază după ea. Sau care intră în direct nemachiată pentru ca știe că e mai important ce spune decât cum arată.
  • Jurnalist este cel care informează CORECT.
  • Jurnalistul e cel din grupul de prieteni care ajunge cel mai târziu la o petrecere anunțată (sau nu ajunge deloc), cel care e absent la discuții pentru că dă refresh să vadă ce s-a mai întâmplat…
  • Jurnalistul nu e bogat. Ar fi putut să fie, dar a renunțat la „cadouri” pentru că n-a renunțat la principii.
  • Jurnalistul scormonește, descoperă, aduce la lumină. Nu „acoperă”.
  • Jurnalist este cel care n-a uitat să fie OM!

Jurnalismul e o meserie pe care nu o lași. E un… talent, dacă vrei. Acela de a găsi potențiale subiecte în orice situație (simțul știrii), de a acționa pentru adevăr, de a dori să împarți cu o lume întreagă munca ta.

(Și) în jurnalism trebuie să ai genunchii tari. Meseria asta te va îngenunchia, va încerca să-ți fure din entuziasmul de la început, când credeai că tu poți să schimbi lumea. Nu-ți va da salariul la timp sau, ca să ți-l dea, te va împinge, de exemplu, să urmărești (cu pixul sau microfonul) domnișoare sponsorizate de bărbați bogați. Alegerea e a ta! Dacă vrei să fii jurnalist, rămâi și lupți. Îți cauți locul și, dacă nu-l găsești, ți-l construiești.

Acum câteva zile am primit unul dintre cele mai frumoase complimente despre meseria mea, la un deceniu (cum sună!!!) de când am descoperit universul media: „Tu faci o presă fericită!”. Așa este. Eu am ales să caut oameni care să vă inspire pe voi, cei care mă citiți (urmăriți). Este modul meu de a lupta pentru o Românie frumoasă.

Ești sau nu jurnalist… Asta decide publicul!

 

 

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Top